aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (7, 24-35)
24. Fiecare, fraţilor, în starea’n care-a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25. Cât despre fecioare, nu am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care-am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc dar că, la trebuinţa de-acum, aceasta este bine, că adică bine este pentru fiecare să fie astfel:
27. Eşti legat de femeie?: Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie?: Nu căuta femeie.
28. Dacă totuşi te-ai însurat, n’ai păcătuit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor, şi eu aş vrea să vă cruţ.
29. Şi pe aceasta v’o spun, fraţilor: Că de-acum vremea se scurtează, aşa că şi aceia care au femei să fie ca şi cum n’ar avea;
30. şi cei ce plâng, ca şi cum n’ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s’ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n’ar fi stăpâni;
31. şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s’ar folosi deplin; căci chipul lumii acesteia trece.
32. Dar aş vrea ca voi să fiţi lipsiţi de grijă. Cel neînsurat se îngrijeşte de ale Domnului, cum să-I placă Domnului;
33. dar cel însurat se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă femeii,
34. şi iată-l împărţit. Şi femeia nemăritată, şi fecioara se îngrijeşte de ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; dar cea măritată se îngrijeşte de ale lumii, cum să-i placă bărbatului.
35. Şi aceasta spre folosul vostru o spun, nu ca să vă întind un laţ, ci spre buna rânduială şi spre alipirea, fără abatere, de Domnul.
Din Evanghelia după Matei (15, 12-21)
12. Atunci apropiindu-se ucenicii, I-au zis: „Ştii că fariseii, auzind acest cuvânt, s’au scandalizat?”
13. Iar El, răspunzând, a zis: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină.
14. Lăsaţi-i; sunt călăuze oarbe orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă”.
15. Şi Petru, răspunzând, I-a zis: „Lămureşte-ne parabola aceasta”.
16. Iar El a zis: „Chiar şi voi sunteţi nepricepuţi?
17. Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi iese afară?
18. Dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om.
19. Că din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, hoţii, mărturii mincinoase, defăimări.
20. Acestea sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca fără să-şi fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă pe om”.
21. Şi ieşind de acolo, Iisus a plecat în părţile Tirului şi ale Sidonului.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Creștinismul ortodox m-a atras încă de la prima mea întâlnire cu măreția bisericilor ortodoxe și cu grandoarea slujbelor liturgice ortodoxe. Fiind originar din partea de nord a statului Idaho, unde frumusețea munților și a lacurilor îți taie respirația, cum se spune, nu mai fusesem atât de impresionat decât de universul fascinant al naturii, înainte de a cunoaște Ortodoxia.
Ortodoxia și frumusețea sunt inseparabile, pentru că Dumnezeu și frumusețea sunt inseparabile. Frumusețea unui apus de soare este o reflectare a Creatorului, așa cum interiorul unei biserici reflectă experiența întâlnirii sufletului nostru cu atotputernicul Dumnezeu. Noi, oamenii, am fost creați ca ființe biologice, așezați într-o lume materială și invitați să intrăm în comuniune cu Creatorul nostru. Splendoarea lumii create ne cheamă tainic să simțim, să conștientizăm prezența lui Dumnezeu.
Un buchet de flori așezat în colțul cu icoane de acasă are un efect lăuntric deosebit – pentru că, fiind creați după chipul Domnului nostru, devenim și noi, la rândul nostru, creatori. Frumusețile create de pictor pe pânza lui, vocea poetului care exprimă ceea ce gândim, toate acestea sunt acte creatoare. Atunci când transferăm instinctele noastre creatoare pe tărâmul spiritualității, ne unim cu Dumnezeu, Creatorul suprem, și ne conectăm cu veșnicia. În acest fel lucrează pictorii și poeții, care au experiența lumii veșnice oridecâteori crează un tablou sau o poezie.
Dumnezeu, în general, Creatorul cerului și al pământului, este mereu prezent printre noi prin energiile Lui creatoare. Lumea materială făcută de El, fiind opera Lui, este un important instrument de exprimare a dumnezeirii. Grație frumuseților create de El în lume, suntem și noi atrași într-o relație miraculoasă cu ea, relație care are menirea de a fi veșnică, prin care Revelația dumnezeiască transformă natura noastră umană, impregnând-o de divinitate. Astfel, opera de creație este completă, iar făpturile create se unesc cu Creatorul lor.
0 Comments