aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (4, 5-8)
5. Aşadar, nu judecaţi ceva înainte de vreme, înainte de a veni Domnul, Cel ce va aduce la lumină pe cele ascunse ale întunericului şi va vădi gândurile inimilor. Şi atunci fiecare-şi va avea de la Dumnezeu lauda.
6. Iar pe acestea, fraţilor, despre mine şi despre Apollo le-am zis de dragul vostru, pentru ca din pilda noastră să nu treceţi peste ce este scris, ca să nu vă făliţi cu unul sau cu altul împotriva celuilalt.
7. Căci cine te deosebeşte pe tine de alţii? Şi ce ai tu pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti ca şi cum nu l-ai fi primit?
8. Iată, sunteţi sătui!…, iată, v’aţi îmbogăţit!…; fără noi aţi ajuns regi!…, şi măcar de-aţi fi ajuns, ca să domnim şi noi împreună cu voi!…
Din Evanghelia după Matei (13, 44-54)
44. Asemănatu-s’a împărăţia cerurilor cu o comoară ascunsă în ţarină, pe care a găsit-o un om şi a tăinuit-o; şi de bucuria ei se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.
45. Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un neguţător care caută mărgăritare bune;
46. şi aflând un mărgăritar de mare preţ, s’a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat.
47. Se mai aseamănă împărăţia cerurilor cu un năvod aruncat în mare şi care adună tot felul de peşti;
48. iar când s’a umplut, l-au tras pescarii la mal şi au şezut şi au ales în vase pe cei buni, iar pe cei răi i-au aruncat afară.
49. Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi
50. şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
51. Înţeles-aţi toate acestea?” Zis-au Lui: „Da, Doamne!”
52. Iar El le-a zis: „De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi”.
53. Şi după ce Iisus a sfârşit aceste parabole, a plecat de acolo.
54. Şi venind în patria Sa, îi învăţa în sinagoga lor, încât ei erau uimiţi şi ziceau: „De unde are el înţelepciunea aceasta şi puterile?
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Dacă ni se pare că nu avem încotro și nu ne putem elibera de mânie, ne amăgim sau ne mințim singuri. Mânia nu este o parte integrantă sau firească a personalității umane, dar, dacă a devenit cumva un tipar de comportament, acesta poate fi modificat – așa cum e cazul cu orice tipar de comportament care implică o dependență. Atât timp însă cât ne vom justifica izbucnirile de furie, considerând că ele fac parte din natura umană, vom rămâne încătușați de ele și desprinși de ceea ce-i este bineplăcut Domnului.
Hristos așteaptă decizia noastră de a ne elibera de „roadele mâniei” și a merge mai departe cu ajutorul Lui; El așteaptă să vadă în noi dorința de a primi harul de care avem trebuință pentru a reveni la starea de echilibru. Nu e nevoie să parcurgem drumul singuri, fiindcă Mântuitorul sufletelor noastre este grabnic iertător și gata mereu de a ne tămădui întru totul.
Niciunul dintre oamenii mistuiți de mânie nu poate fi fericit, deoarece patima aceasta distruge sufletul și-i contaminează și pe cei care nau neșansa de a se afla în apropierea persoanei cuprinse de furie – făcându-i și pe ei la fel de nefericiți. Transofrmarea va începe numai atunci când Îl vom invita pe Marele Doctor al trupurilor și sufletelor noastre să intre în inimile noastre și să ne schimbe El, cu harul, puterea și iubirea Lui.
0 Comments