aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (10, 1-10)
1. Fraţilor, bunăvoirea inimii mele şi rugăciunea mea la Dumnezeu pentru Israel este ca ei să se mântuiască.
2. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoaşterii.
3. Deoarece, necunoscând ei dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească propria lor dreptate, nu s’au supus dreptăţii lui Dumnezeu.
4. Că sfârşitul legii este Hristos, spre îndreptăţire fiecăruia care crede.
5. Într’adevăr, Moise scrie despre dreptatea care vine din lege că omul care o va’ndeplini, prin ea va trăi.
6. Dar dreptatea din credinţă spune aşa: Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer? – adică să-L coboare pe Hristos;
7. sau: Cine se va coborî întru adânc? – adică să-L ridice pe Hristos din morţi!
8. Dar ce zice?: Aproape de tine este cuvântul, în gura ta şi’n inima ta – ceea ce’nseamnă cuvântul credinţei pe care-l propovăduim.
9. Că dacă cu gura ta vei mărturisi că Iisus este Domnul, şi’n inima ta crezi că Dumnezeu L-a înviat din morţi, te vei mântui.
10. Căci cu inima crezi în vederea îndreptăţirii, iar cu gura mărturiseşti în vederea mântuirii.
Din Evanghelia după Matei (8, 28-34; 9, 1)
28. Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi ieşind din morminte şi atât de înfricoşători încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.
29. Şi iată că ei strigau, zicând: „Ce este nouă şi Ţi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Venit-ai aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti?”
30. Şi la o bună depărtare de ei era o turmă mare de porci care păştea.
31. Iar demonii Îl rugau, zicând: „Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci”.
32. Şi El le-a zis: „Duceţi-vă!” Iar ei, ieşind, s’au dus în turma de porci. Şi iată, toată turma s’a repezit de pe stâncă’n mare şi a pierit în apă.
33. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus totul, şi despre cele întâmplate cu demonizaţii.
34. Şi iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor.
1. Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace şi a venit în cetatea S.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,
Sfântul Teofan Zăvoratul
Gadarenii au văzut străina minune săvârşită de Domnul prin izgonirea legiunii de demoni şi, totuşi, au ieşit – toată cetatea – şi L-au rugat pe Domnul „să plece din hotarele lor”. Nu se vede să se fi purtat faţă de El cu duşmănie, dar nici de credinţă n-au dat dovadă. I-a cuprins o frică nelămurită, care-i făcea să dorească doar atât: „Pleacă unde ştii, doar lasă-ne în pace”. Acesta este chipul oamenilor care trăiesc liniştiţi în avutul lor. În jurul lor, lucrurile s-au rânduit nu prea rău; ei s-au obişnuit cu această rânduială; nu au nici gând, nici trebuinţă s-o schimbe ori s-o înlocuiască şi se tem să facă vreun pas nou. Simţind totuşi că dacă va veni poruncă de sus, frica de Dumnezeu şi conştiinţa îi vor sili să se lepede de cele vechi şi să primească cele noi, ei fug din răsputeri de astfel de prilejuri, aşa încât, luând ca îndreptăţire neştiinţa, să poată vieţui liniştiţi cu vechile lor obiceiuri. Aşa sunt cei care se tem să citească Evanghelia şi cărţile Sfinţilor Părinţi, precum şi să poarte convorbiri duhovniceşti de frică să nu-şi zgândăre conştiinţa, care, dacă se va trezi, va începe să-i silească a lepăda unele şi a primi altele.
0 Comments