Cu o comoară se aseamănă citirea dumnezeieștilor Scripturi. După cum, dacă ai putea lua dintr-o comoară o parte cât de mică, te poți îmbogăți cu ea, tot așa și cu dumnezeieștile Scripturi; într-un cuvânt cât de mic poți găsi putere mare de gânduri și nespusă bogăție. Cuvintele dumnezeiești însă nu-s numai comoară, ci imită și izvorul care dă drumul la curgeri bogate de ape. Și asta am aflat-o ieri prin fapte cu toții. […] Mare este bogăția acestei comori și mare este belșugul curgerilor de apă ale acestui izvor duhovnicesc! Să nu te minunezi că am pățit aceasta! Și cei dinaintea mea au scos, după puterea lor, apă din acest izvor și vor încerca să facă același lucru și cei de după mine, dar, cu toate acestea, nu vor putea desăvârșit să-l sece; dimpotrivă, curgerile de apă cresc mereu și apele se umflă. Așa este natura apelor celor duhovnicești! Cu cât ai vrea să scoți din dumnezeieștile Scripturi mai multă apă, cu atât mai mult harul cel duhovnicesc crește și izvorăște. De asta și Hristos spunea: „De însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Din pântecele celui ce crede în Mine râuri de apă vor curge.” (Ioan 7, 34-38), precum a zis Scriptura. Cu aceste cuvinte, Hristos ne arată bogăția apelor. Așadar, pentru că așa este firea acestor ape duhovnicești, haideți ca fiecare dintre noi să aducem vasele minții noastre să le umplem și așa să plecăm cu ele acasă. Când va vedea harul Duhului că ne este clocotitor dorul și trează mintea, har bogat ne va dărui. Deci, după ce ne-am îndepărtat de cele lumești, după ce am tăiat grijile care puteau înăbuși ca niște mărăcini cugetul nostru, să ne mutăm întreaga minte spre dorirea celor duhovnicești, ca să plecăm de aici încărcați cu mult folos și cu câștig mare și frumos.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a III-a la Facere, preluat din „Despre citirea Sfintei Scripturi”)

Despre citirea Sfintei Scripturi (14)