aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (15, 7-16)
7. De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, aşa cum şi Hristos v’a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.
8. Căci spun: Pentru adevărul lui Dumnezeu S’a făcut Hristos slujitor al tăierii’mprejur, ca să se plinească făgăduinţele date părinţilor.
9. Cât despre neamuri, ele să-L slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris: Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri şi numelui Tău îi voi cânta.
10. Şi iarăşi zice: Voi, neamuri, veseliţi-vă cu poporul Său.
11. Şi iarăşi: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele.
12. Şi iarăşi, zice Isaia: Fi-va rădăcina lui Iesei Cel ce Se ridică să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui.
13. Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca prin puterea Duhului să prisosiţi întru nădejde.
14. Însă, fraţii mei, şi eu însumi sunt încredinţat asupră-vă că şi voi sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoştinţa, putând şi voi înşivă să vă povăţuiţi unii pe alţii.
15. Dar, fraţilor, v’am scris pe-alocuri mai cu îndrăzneală, spre a vă face să vă aduceţi aminte de harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu,
16. să fiu eu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, preoţeşte slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, sfinţit în Duhul Sfânt, să fie bineprimit.
Din Evanghelia după Matei (12, 38-45)
38. Atunci I-au răspuns unii dintre cărturari şi farisei: „Învăţătorule, vrem să vedem un semn de la tine”…
39. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Neam viclean şi desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, în afară de semnul lui Iona profetul.
40. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, tot aşa va fi şi Fiul Omului în inima pământului trei zile şi trei nopţi.
41. Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, căci ei s’au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată, aici e mai mult decât Iona!
42. Regina de la miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi iată, aici e mai mult decât Solomon!
43. Iar când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă şi nu găseşte,
44. apoi zice: Mă voi întoarce în casa mea din care am ieşit; şi, venind, o află golită, măturată şi împodobită.
45. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el; şi ele intră şi locuiesc acolo; şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cea dintâi. Aşa va fi şi cu neamul acesta viclean”.
Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon
Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată că, atunci când eșuăm în călătoria noastră sufletească spre transformarea lăuntrică, aceasta nu se întâmplă din cauza „naturii încercărilor [întâlnite pe cale], ci din cauza propriei noastre trândăvii”. Întrucât Dumnezeu ne-a creat cu voință liberă, El nu ne obligă să ne mântuim, ci ne oferă mântuirea în dar. Singurul lucru pe care ni-l cere Dumnezeu este să conlucrăm cu oferta de a intra în comuniune cu El.
Atunci când păcatele noastre blochează calea spre Dumnezeu nu înseamnă că El nu deschide calea, ci că trândăvia ne ține departe de cale. Trebuie să contemplăm zilnic această călătorie și să ne străduim din toate puterile să devenim hristici. Trebuie să-I urmăm exemplul în fiecare aspect al vieții, pentru că ne vom apropia de perfecțiunea lui Hristos numai preocupându-ne cu toată etenția de felul în care iubim, de rapiditatea cu care iertăm pe cei care ne-au nedreptățit, de ajutorul oferit altora prin fapte caritabile, de mijlocirea împăcării dintre oameni.
În prezent, creștinismul nu mai este apreciat așa cum era odinioară, deoarece mulți creștini declarați trăiesc de fapt pe aceleași coorodonate lumești precum cei ce duc o viață secularizată – ba câteodată sunt chiar mai desfrânați decât aceștia din urmă. Dacă ne-am alipit de Domnul, suntem un singur duh cu El (1 Cor. 6, 17). Dacă vom lua numele lui Hristos în deșert, acest fapt se va reflecta asupra Lui. Dacă ne vom pierde cumpătul, va fi afectat Trupul lui Hristos, adică Biserica. Felul în care ne comportăm este important deoarece noi Îl reprezentăm pe Hristos într-o lume decăzută, care se află în agonie. Tot ceea ce facem și tot ceea ce spunem Îl reprezintă pe Hristos. Așa consideră lumea, așa înțelege ea comportarea noastră și activitățile pe care le desfășurăm.
Dumnezeu ne-a deschis porțile Raiului, însă deplasarea noastră spre ele presupune parcurgerea unui drum pe cărarea cea dreaptă, dar strâmtă. Călătoria aceasta cere un angajament profund din partea noastră, începând cu pocăința; doar prin pocăință ne vom învrednici să obținem harul de care avem trebuință pentru a străbate drumul plin de obstacole care ne așteaptă, doar prin iubire față de Părintele ceresc și semeni vom intra în Împărăția lui Dumnezeu – pentru a sălășlui acolo întru veci de veci.
0 Comments