aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (11, 25-36)
25. Dar ca nu cumva să vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi, nu vreau ca voi, fraţilor, să nu ştiţi taina aceasta: lui Israel i s’a făcut împietrire în parte până ce întregul număr al păgânilor va fi intrat.
26. Şi’n felul acesta, întregul Israel se va mântui, precum este scris: Din Sion va veni Izbăvitorul şi necredincioşiile le va îndepărta de la Iacob;
27. şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatul lor.
28. E adevărat că, potrivit Evangheliei, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră; dar, potrivit Alegerii, ei sunt iubiţi din pricina părinţilor.
29. Pentru că darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu pot fi luate înapoi.
30. Aşa cum voi odinioară n’aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea lor,
31. tot astfel şi ei n’au ascultat acum, pentru ca prin mila dăruită vouă să fie şi ei miluiţi acum.
32. Căci Dumnezeu pe toţi i-a închis în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.
33. O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt căile Lui de necercetat şi judecăţile Sale de nepătruns!
34. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
35. Sau cine I-a dat Lui primul ca să poată fi plătit în schimb?
36. Pentru că din El şi prin El şi’ntru El sunt toate, Lui fie-I slava în veci. Amin!
Din Evanghelia după Matei (12, 1-8)
1. În vremea aceea mergea Iisus printre holde într’o zi de sâmbătă, iar ucenicii Săi au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis către El: „Iată, ucenicii tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta”.
3. Iar El le-a zis: „Oare n’aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?,
4. cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii-înainte, care nu-i erau îngăduite lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n’aţi citit în lege că preoţii în templu calcă sâmbăta în zi de sâmbătă şi sunt fără vină?
6. Ci v’o spun Eu vouă că aici este Unul mai mare decât templul!
7. Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă, n’aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.
8. Că Fiul Omului este Domn al sâmbetei”.
Când observăm că trebuie să ne luptăm cu noi înșine pentru a ne ruga, pentru că simțim că rugăciunile noastre sunt lipsite de viață și energie, suntem ispitiți uneori să nu ne mai rugăm. Când ajungem în acest stadiu, să ne amintim că Dumnezeu ne cunoaște nevoile și știe ce dorim, chiar atunci când noi nu mai știm ce vrem de fapt. Acesta este momentul când trebuie să ne rugăm, pur și simplu, fără să ne facem griji deloc. Când ne dăm seama că nu putem să ne concentrăm asupra rugăciunilor de dimineață și de seară așa cum le găsim în cărțile de rugăciuni, e perfect acceptabil să aprindem candela, să stăm liniștiți în fața icoanelor și să lăsăm tăcerea să-I vorbească Domnului.
Dumnezeu vrea să intre în inimile noastre, dar trebuie ca noi să-I dăm permisiunea de a pătrunde și să conlucrăm cu El la înfiriparea și intensificarea unei relații personale între noi și El. Relația aceasta nu cere o reacție emoțională, deoarece nu suntem expuși emoțiilor în această relație așa cum se întâmplă în cazul celorlalte relații omenești. A fi cinstiți și corecți în relația cu Dumnezeu este mult mai important decât a ne manifesta la nivel emoțional, întrucât emoțiile pot fi prefăcute sau senzuale. După cum spuneam, în cazul celorlalte relații omenești există situații când ne simțim mișcați de diverse emoții – ceea ce nu înseamnă că, în absența unor astfel de emoții, ne lipsește iubirea de Dumnezeu. Domnul ne iubește și știe că și noi Îl iubim pe El, chiar dacă suferim în perioadele de ariditate duhovnicească și nu ne putem ruga.
0 Comments