bible

Aceasta fost scrisă în cetatea Efesului, către sfârșitul secolului I, anii 96-98, fiind destinată creștinilor din Asia Mică pe care apostolul voia să-i întărească în credința cea nouă și luminată a Mântuitorului și să-i ferească de primele erezii.

Scrierea apostolului Ioan completează celelalte trei evanghelii cu relatări inedite din viața și învățătura Domnului. Aceasta nu este o colecție de amintiri trăite sau reconstituiri documentare, ci, așa cum ne arată mitropolitul Bartolomeu al Clujului, ea constituie sinteza unei propovăduiri apostolice de mai bine de 50 de ani, timp în care „esențele s’au decantat într-o arhitectură de neegalat în măreție, soliditate, finețe și transparență.”

Prin evanghelia sa, Ioan vrea să schimbe modalitatea de prezentare a istoriei. Astfel, el ignoră succesiunea evenimentelor istorice, stabilind o altă cronologie – aceea a realității lui Dumnezeu: Cuvântul lui Dumnezeu se află la Dumnezeu încă din veşnicie, prin Cuvânt Dumnezeu creează lumea, prin Cuvânt o cârmuieşte şi tot prin Cuvânt o mântuieşte.