Din Proorocia lui Isaia (65, 8-16)

Acestea zice Domnul: – Aşa cum o boabă de strugure se află’n ciorchine şi ei vor zice: – „Să n’o strici, că binecuvântare se află într’însa!”, tot astfel voi face Eu de dragul celui ce-Mi slujeşte: de dragul lui Eu nu-i voi nimici pe toţi. Şi voi scoate la faţă seminţia ce vine din Iacob şi din Iuda şi ei vor moşteni muntele Meu cel sfânt: aleşii Mei şi servii Mei îl vor moşteni şi vor locui acolo. Şi turme de oi vor fi în pădure, iar valea Acorului va fi loc de popas pentru cirezile poporului Meu, pentru cei ce M’au căutat. Dar pe voi, cei ce M’aţi părăsit şi muntele Meu cel sfânt l-aţi dat uitării, pe voi, cei care gătiţi masă diavolului şi prinoase de băuturi îi turnaţi Norocului, pe voi aceştia vă voi da pe seama săbiei: toţi veţi cădea înjunghiaţi; că Eu v’am chemat, dar voi n’aţi auzit, Eu v’am grăit, dar voi n’aţi ascultat şi răul în faţa Mea l-aţi făcut şi aţi ales lucrurile pe care Eu nu le-am voit. De aceea, aşa zice Domnul: – Iată, servii Mei vor mânca, dar voi veţi flămânzi; iată, servii Mei vor bea, dar voi veţi înseta; iată, servii Mei se vor veseli, dar voi veţi fi ruşinaţi; iată, servii Mei cu bucurie se vor bucura, dar voi veţi striga din durerea inimii voastre şi din zdrobirea duhului vostru veţi urla. Căci numele vostru îl veţi lăsa spre saţiu aleşilor Mei, dar pe voi Domnul vă va da pierzării, iar servii Mei vor fi numiţi cu nume nou; ei, cei ce vor fi binecuvântaţi pe pământ; căci ei îl vor binecuvânta pe adevăratul Dumnezeu, iar cei ce jură aici, pe pământ, vor jura pe Dumnezeu cel adevărat; că necazul de ieri îl vor uita şi’n inima lor nu va pătrunde.

Din Cartea Facerii (46, 1-7)

Astfel a pornit Israel la drum, cu tot ce avea. Sosit la Beer-Şeba, a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac. Atunci a zis Dumnezeu către Israel noaptea’n vedenie: „Iacobe, Iacobe!” Iar el a răspuns: „Iată-mă!” Şi [Dumnezeu] a zis: „Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo voi face Eu din tine popor mare. Eu Însumi Mă voi pogorî cu tine în Egipt şi tot Eu te voi înălţa, iar Iosif îşi va pune mâinile pe ochii tăi”. Iacob şi-a ridicat apoi tabăra de la Beer-Şeba, iar fiii lui Israel l-au urcat pe Iacob, tatăl lor, şi pe pruncii şi femeile lor, în căruţele pe care le trimisese Iosif ca să-l aducă. Luându-şi ei averile şi toate vitele pe care le agonisiseră în ţara Canaanului, au venit în Egipt, Iacob şi tot neamul său împreună cu el: feciorii săi cu el, şi fiii feciorilor săi, fiicele lui şi fetele feciorilor săi; pe tot neamul său l-a adus cu sine în Egipt.

Din Proverbele lui Solomon (23, 15 – 24, 5)

Fiule, dacă inima ta e înţeleaptă, şi inima mea o vei înveseli şi buzele tale vor sta de vorbă cu buzele mele – dacă vor fi drepte. Inima ta să nu-i pizmuiască pe păcătoşi, ci’n toată vremea fii în frica Domnului. Că dacă vei păzi aceste lucruri, vei avea urmaşi şi nădejdea ta va rămâne statornică. Ascultă, fiule, şi fii înţelept şi cugetele inimii tale le îndreaptă. Nu fi beţiv, nici să te’ntinzi la sfătoşenii şi la cumpărături de cărnuri; că tot beţivul şi destrăbălatul vor sărăci şi tot leneşul va pune pe el haine cârpite şi zdrenţe. Fiule, ascultă-l pe tatăl tău, cel care ţi-a dat naştere, şi nu te sfii de maică-ta pentru aceea că a îmbătrânit. Agoniseşte-ţi adevărul şi nu vinde înţelepciunea, învăţătura şi ştiinţa. Un tată drept împarte hrană bună, iar sufletul său se veseleşte de fiul înţelept. Veselească-se tatăl tău şi mama ta de tine şi să se bucure aceea care te-a născut. Fiule, inima ta dă-mi-o mie, iar ochii tăi să vegheze asupra căilor mele. Că o casă străină e un vas plin de găuri, iar o fântână străină e fântână strâmtă. Că un lucru ca acesta degrab va pieri şi tot nelegiuitul se va stinge. La cine e vai? la cine e gâlceavă? la cine sunt certurile? la cine sunt tulburările şi sfezile? la cine sunt oase rupte fără pricină? la cine sunt ochii urduroşi? Oare nu la aceia care se’ntind la vin? oare nu la aceia care stau la pândă pe unde se fac petreceri? Nu vă îmbătaţi cu vin, ci staţi de vorbă cu oameni drepţi, în plimbări deschise staţi de vorbă cu ei. Că dacă-ţi vei ţine ochii pe ulcele şi pahare, pe urmă vei umbla mai gol decât un pisălog, iar mai pe urmă te vei zvârcoli ca un muşcat de şarpe şi ca unul prin care curge venin de viperă cu corn. Oriunde ochii tăi vor vedea o [femeie] străină, atunci gura ta va vorbi pe’ntortocheate şi vei zăcea ca’n mijlocul mării şi ca un cârmaci învăluit de furtună. Şi vei zice: – M’au bătut şi nu m’a durut, şi-au râs de mine şi n’am ştiut. Când oare se va face ziuă, ca să mă pot duce şi să-i caut pe cei cu care pot merge’mpreună? Fiule, nu-i invidia pe oamenii răi, nici nu pofti să le fii alături. Că inima lor cugetă minciuni, iar buzele lor grăiesc numai prostii. O casă se zideşte cu înţelepciune şi prin cunoaştere se întăreşte. Prin pricepere se umplu cămările cu toată bogăţia scumpă şi bună. Un om înţelept e mai bun decât unul tare şi unul cu mintea’ntreagă decât o moşie întinsă.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Cu mulți ani în urmă am lucrat cu un coleg profesor destul de arogant, cu aere de superioritate față de toată lumea. În aceeași școală lucra o minunată și înțeleaptă femeie, ca bucătar-șef în bufetul cu auto-servire al școlii. Stăteam deseori de vorbă cu ea la o cafea, savurând delicioasele prăjituri de casă pe care le pregătea. Într-o zi, coleul profesor a intrat în sala de mese și m-a întrebat ceva în legătură cu unul dintre elevi, ignorând-o complet pe interlocutoarea mea. În timp ce se îndepărta de noi, eu am început să-mi cer scuze pentru comportarea și atitudinea lui, dar ea a spus că îl iubește, indiferent de felul în care se poartă el, pentru că știe că Iisus îl iubește. „El nu trebuie să mă iubescă pe mine pentru ca eu să-l iubesc pe el.”, a adăugat ea. Recunosc că eu nu reușesc totdeauna să-i iubesc pe toți și pe toate, și uneori chiar doresc să-i pot evita pe unii oameni – dar fiincă mi-au rămas în suflet cuvintele acelei femei, încerc să-i iubesc pe toți și să răsplătesc răul cu binele. Sfântul apostol Pavel ne spune: Toate le pot întru Hristos, Cel ce mă îmbracă cu putere. (Filipeni 4, 13), specificând: Pentru că ceea ce fac nu știu; căci nu ceea ce voiesc săvârșesc, ci ceea ce urăsc, aceasta fac. (Romani 7, 15). De asemenea, tot el mărturisea: M’am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel ce m’a iubit şi pe Sine Însuşi S’a dat pentru mine. (Galateni 2, 20)