Din Proorocia lui Isaia (49, 6-10)

Domnul Mi-a zis: – Mare lucru-i pentru Tine că Te numeşti Fiul Meu, ca să întăreşti seminţiile lui Iacob şi să-i întorci pe cei împrăştiaţi ai lui Israel; iată, spre legământ Te-am dat unui neam şi neamurilor spre luminare, ca să fii spre mântuire pân’ la marginea pământului. Aşa zice Domnul Cel ce te-a izbăvit, Dumnezeul lui Israel: – Sfinţiţi-L pe Cel care-Şi dispreţuieşte viaţa, pe El, Cel ce este urât de neamurile care sunt sclavele domnilor; regi îl vor vedea şi principi se vor scula şi de dragul Domnului I se vor închina; căci plin de credincioşie e Sfântul lui Israel, şi Eu pe Tine Te-am ales. Aşa grăieşte Domnul: – La vreme potrivită Te-am ascultat şi’n zi de mântuire ţi-am ajutat; Te-am plăsmuit şi neamurilor Te-am dat spre legământ ca să pui pământu’n rânduială şi moşteniri pustiite să moşteneşti, spunând celor din legături: „Ieşiţi!”; şi celor din întuneric: „Arătaţi-vă!” Hrăniţi vor fi în căile lor, păşunea lor va fi pe toate cărările. Nu vor flămânzi, nici vor înseta şi nici căldura sau soarele îi vor lovi, ci Acela care-i miluieşte îi va alina şi prin izvoare de apă îi va mâna.

Din Cartea Facerii (31, 3-16)

Atunci Domnul a zis către Iacob: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, la neamurile tale, şi Eu voi fi cu tine!” Trimiţând deci Iacob, le-a chemat pe Rahela şi pe Lia la câmp, unde erau turmele şi le-a zis: „Văd eu pe faţa tatălui vostru că el mă priveşte altfel decât mai ieri şi alaltăieri; dar Dumnezeul tatălui meu era cu mine. Voi înşivă ştiţi că eu l-am slujit pe tatăl vostru cu toată inima; dar tatăl vostru m’a înşelat şi de zece ori mi-a schimbat simbria; Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău: când el zicea: Cele pestriţe să-ţi fie simbria!, toate oile fătau miei pestriţi; iar când zicea: Cele vărgate să-ţi fie simbria!, atunci toate oile fătau miei vărgaţi. Şi aşa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie. Şi a fost că odată, la vremea când intrau oile’n călduri, mi-am ridicat ochii şi am văzut în vis: şi iată că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi erau vărgaţi şi bălţaţi şi cenuşii. Iar îngerul Domnului mi-a grăit în vis: – Iacobe! Şi eu am răspuns: – Ce este? Zis-a El: – „Ridică-ţi ochii şi vezi: toţi ţapii şi berbecii care sar pe capre şi pe oi sunt vărgaţi şi bălţaţi şi cenuşii; căci Eu am văzut tot ce ţi-a făcut ţie Laban. Eu sunt Dumnezeul Cel ce ţi s’a arătat în Betel, unde Mi-ai turnat untdelemn pe stâlp şi unde Mi-ai făcut făgăduinţă. Acum ridică-te deci, ieşi din ţara aceasta şi mergi în ţara ta de naştere, şi Eu voi fi cu tine”. Atunci Lia şi Rahela i-au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi oare parte de moştenire în casa tatălui nostru? Oare n’am fost noi socotite de el ca nişte străine?: că ne-a vândut şi cu banii noştri s’a ghiftuit. Ca atare, toată averea pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă dar acum tot ce ţi-a spus ţie Domnul!”

Din Proverbele lui Solomon (21, 3-21)

A face ce e drept şi a vorbi adevăr Îi sunt mai plăcute lui Dumnezeu decât sângele jertfelor. Omul mărinimos e cutezător împotriva ocării, dar făclia necredincioşilor e păcat. Planurile omului sârguitor aduc întotdeauna câştig, dar leneşul e’ntotdeauna în lipsă. Cel ce agoniseşte comori prin limbă mincinoasă după deşertăciuni umblă şi’n laţurile morţii se duce. Nimicirea va locui împreună cu cei necredincioşi, fiindcă nu vor să facă ce e drept. Celor îndărătnici, căi îndărătnice le trimite Dumnezeu, căci curate şi drepte sunt lucrurile Lui. Mai bine e să locuieşti într’un ungher sub cerul liber decât în [odăi] văruite cu nedreptate şi’n casă de obşte. Sufletul necredinciosului pofteşte răul, el nu va fi miluit de nici un om. Când omul neastâmpărat e pedepsit, cel simplu devine mai isteţ, iar înţeleptul priceput va dobândi cunoaştere. Omul drept pricepe inimile necredincioşilor şi-i dispreţuieşte pe cei necredincioşi pentru răutatea lor. Cel ce-şi astupă urechile ca să nu-l audă pe cel în neputinţă va ajunge şi el să strige fără ca cineva să-l audă. Darul făcut într’ascuns potoleşte mânia, dar omul care nu dă deloc, acela stârneşte urgii. A face judecată e bucuria celui drept, dar în ochii răufăcătorilor chiar şi sfântul e necurat! Omul care se rătăceşte din calea dreptăţii se va odihni în adunarea umbrelor. Omul neisprăvit iubeşte veselia, vinul prietenos şi uleiul îmbelşugat; cât despre nelegiuit, el e spurcăciunea celui drept. Mai bine e să locuieşti în pustie decât cu o femeie certăreaţă şi limbută şi amarnică. Dorită comoară se odihneşte în gura înţeleptului, dar cei fără minte o înghit. Calea dreptăţii şi milosteniei va afla viaţă şi mărire.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

Aflăm, din ce în ce mai des, despre copii care se sinucid pentru că au ajuns într-un punct al vieții în care preferă să moară mai degrabă decât să sufere în continuare, să fie tiranizați, brutalizați, intimidați. Prea de multe ori părinții copiilor și profesorii lor ignoră problema intimidării și a brtalizării la care sunt supuși copiii, îndepărtând-o din minte cu fraze standard de tipul „așa sunt copiii” sau „copiii sunt capabili de cruzime”. Adevărul este că toți copiii pot fin învățați să se poarte frumos, cu blândețe, cu ceilalți copii, și încurajați să fie sensibili față de soarta acestora. Cei mai mici pot fi învățați să-și împartă jucăriile cu alți copii din vecinătate și să-i includă în jocurile lor. Chiar și cel mai mic copil poate fi învățat cum să se poarte cu ceilalți copii așa cum dorește să se poarte ei cu el. Propria mea luptă de licean cu depresia și cu gândurile sinucigașe provocate de eșecurile mele, așa cum le înțelegeam eu pe atunci, amplificate de o senzație de totală neputință sau deznădejde, a fost contrabalansată de intervenția unei profesoare care m-a luat sub aripa ei ocrotitoare și m-a ajutat să devin campion la cercul de dezbateri publice. Ea a avut încredere în mine atunci când nimeni nu credea în mine. Pentru echilibrarea unei astfel de tulburări interioare intervenite în viața unui copil, e suficient ca o singură persoană să se arate binevoitoare, dispusă să întindă mâna unui copil care suferă, sau ca un alt copil,pe care părinții lui l-au învățat importanța de a se comporta cu blândețe față de copiii terorizați de cineva, să-i ia apărarea acestuia și să se împietenească cu el. Toți copiii sunt daruri minunate ale Domnului, maleabili și deschiși, înclinați să învețe câte ceva de la adulți – fie ei părinți, profesori, preoți sau vecini. Copiii depind de noi – noi suntem cei care le alină discomfortul și durerile, care-i întrețin și-i ocrotesc. Ei se află în grija noastră, iar Dumnezeu așteaptă ca noi să ne luăm această responsabilitate în serios. Copiii reprezintă viitorul țării noastre, al BIsericii noastre, al lumii noastre – drept aceea este absolut necesar să-i învățăm importanța de a fi buni și generoși cu ceilalți. Copiii educați în duhul învățăturilor lui Hristos Domnul își vor crește și ei la rândul lor copiii în același duh. Să nu transmitem păcatele și eșecurile noastre generațiilor următoare! Să ne străduim ca ștafeta pe care le-o predăm să fie impregnată de pace, iubire, dreptate și omenie. Mai presus de toate, să le insuflăm copiilor noștri dragostea pentru Mântuitorul Hristos.