Din Proorocia lui Isaia (14, 24-32)

Acestea zice Domnul Atotţiitorul: – Aşa cum am zis, întocmai va fi; şi cum am plănuit, aşa va rămâne: Să-i nimicesc pe Asirieni din pământul Meu şi din munţii Mei; şi fi-vor ei să fie călcaţi în picioare şi jugul le va fi luat şi luată va fi slava de pe umerii lor. Acesta-i planul pe care Domnul l-a plănuit asupra lumii în întregul ei; şi aceasta este mâna cea ridicată asupra tuturor neamurilor lumii. Fiindcă cine oare va strica ceea ce Dumnezeu cel sfânt a plănuit? iar mâna Lui cea înaltă, cine o va întoarce? În anul în care regele Ahaz a murit, cuvântul acesta s’a făcut: Nu vă veseliţi, voi, cei de alt neam, pentru aceea că jugul celui ce vă lovea s’a sfărâmat; că din sămânţa şarpelui vor ieşi pui de aspidă, iar din puii acestora vor ieşi şerpi zburători. Şi cei săraci vor fi hrăniţi prin el şi sărmanii se vor odihni în pace; dar el cu foame îţi va omorî sămânţa, iar rămăşiţa ta o va nimici. Urlaţi, voi, porţi ale cetăţilor!; să se tulbure cetăţile şi să strige, şi chiar cei de alt neam, toţi; că fum vine de la miazănoapte şi nu-i nici o putinţă de scăpare. Şi ce vor răspunde regii neamurilor? Că Domnul a întemeiat Sionul, şi prin El se vor mântui umiliţii poporului.

Din Cartea Facerii (8, 21 – 9, 7)

Şi Domnul Dumnezeu a mirosit bună mireasmă şi a zis Domnul Dumnezeu în inima Sa: „De-acum nu voi mai blestema pământul din pricina faptelor omului, căci închipuirea inimii omului se pleacă spre rău încă din tinereţea lui; şi nici nu voi mai pierde toate făpturile vii aşa cum am făcut. De-acum, câte zile va avea pământul, semănat şi secerat, frig şi căldură, vară şi iarnă, ziuă şi noapte nu vor mai înceta!”  Şi i-a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii săi şi le-a zis: „Creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l! Groaza şi frica de voi fie peste toate fiarele pământului, peste toate păsările cerului, peste tot ce se mişcă pe pământ şi peste toţi peştii mării; pe mâna voastră le-am dat. Tot ce se mişcă şi tot ce trăieşte fie-vă spre hrană; aşa cum iarba verde, pe toate vi le-am dat. Numai carne cu viaţa ei – sângele – să nu mâncaţi. Cât despre viaţa voastră – sângele –, pentru ea voi cere socoteală de la toată fiara; şi de la fratele omului voi cere socoteală pentru viaţa omului. Cel ce va vărsa sânge de om, de către om îi va fi sângele vărsat, căci după chipul lui Dumnezeu l-a făcut Dumnezeu pe om. Voi însă creşteţi şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l!”

Din Proverbele lui Solomon (11, 19 – 12, 6)

Fiul cel drept se naşte spre viaţă, dar prigonirea necredincioşilor sfârşeşte în moarte. Urâciune în faţa Domnului sunt căile strâmbe, dar toţi cei neprihăniţi în căile lor sunt bineveniţi. Cel ce dă mâna întru nedreptate nu va rămâne nepedepsit, dar cel ce seamănă dreptate, răsplată dreaptă va primi. Frumuseţea femeii fără minte e ca cercelul de aur în nările porcului. Orice dorinţă a omului drept e bună, dar nădejdea necredincioşilor va pieri. Sunt unii care risipesc ce e al lor şi fac mai mult şi sunt alţii care adună ce nu e al lor şi sărăcesc. Tot sufletul simplu e binecuvântat, dar omul mânios nu arată bine. Cel ce ţine strânsura, pentru păgâni o ţine; dar binecuvântare este pe capul celui ce dă. Cel ce plăsmuieşte sfaturi bune caută daruri bune, dar pe cel ce caută răul, răul îl va ajunge. Cel ce se încrede în avuţie, acela va cădea, dar cel care-i ajută pe cei drepţi, acela se va ridica. Cel ce nu se poartă bine cu casa lui, acela va moşteni vânt, iar nebunul va fi sluga înţeleptului. Din roada dreptăţii creşte pomul vieţii, dar sufletele nelegiuiţilor vor fi ucise de timpuriu. Dacă omul drept abia se mântuieşte, atunci necredinciosul şi păcătosul unde se vor ivi? Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte priceperea, dar cel ce urăşte mustrările e nebun. Cel ce află har de la Domnul devine mai bun, dar omul nelegiuit se va trece’n tăcere. Din nelegiuire nu-şi agoniseşte omul bunăstare, iar rădăcinile drepţilor nu vor fi smulse. Femeia virtuoasă îi e cunună bărbatului ei; dar precum viermele în lemn, aşa îşi nimiceşte bărbatul femeia care face răul. Gândurile celor drepţi sunt gânduri drepte, dar necredincioşii născocesc înşelăciuni. Cuvintele necredincioşilor sunt înşelătoare, dar gura celor drepţi pe aceştia îi va izbăvi.

Cugetări pentru fiecare zi din an, arhim. Trifon

În zilele noastre, suntem bombardaţi de mii de mesaje, mai mult sau mai puţin subtile, care influenţează felul în care interacţionăm unii cu alţii şi felul în care ne raportăm la Dumnezeu. O mare parte din conţinutul acestor mesaje cu dimensiuni evident narcisiste ne înstrăinează unul de celălalt. Devenim atât de preocupaţi de eul nostru, încât nu ne mai putem trăi viaţa în armonie cu coordonatele creştinismului autentic; nu-i mai putem ajuta pe semenii noştri să se împace între ei, să caute dreptatea şi echitatea, nu-i mai mai putem ierta pe cei ce ne-au nedreptăţit, nu mai simţim compasiune faţă, de cei care au nevoie de milă şi de omenie. Sfântul Macarie cel Mare spunea: „Cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu trebuie să dea mărturie despre felul cum lucrează acesta în sufletele lor.” Dacă purtăm la gât crucea lui Hristos, dacă ne închinăm, făcând semnul crucii, dacă ţinem posturile cu regularitate, dar nu avem dragoste faţă de săraci, nu am realizat nimic bun. Sfântul Ioan Evanghelistul ne arată că nu-L putem iubi pe Dumnezeu, pe care nu-L vedem, dacă nu-l vom iubi pe aproapele nostru, pe care-l vedem (v. 1 Ioan 4, 20). Dacă nu facem milostenii pentru cei nevoiaşi şi nu luăm atitudine în favoarea dreptătii umane, nu câştigăm nimic. Dacă nu ne purtăm cu dragoste şi respect fată de toţi oamenii şi nu arătăm îndurare faţă de toţi, înseamnă că nu-L avem pe Hristos în suflet. Să ne îmbrăcăm în Hristos Domnul din zorii zilei până la asfințit! Să vieţuiască Hristos în fiecare cuvânt pe care-l rostim şi în fiecare acţiune pe care ne-o dictează inima! El să fie Cel ce domneşte în viaţa noastră, astfel  încât oricine ne priveşte, pe El să-L vadă în noi – aşa cum şi noi trebuie să-L vedem pe El în fiecare persoană pe care o întâlnim. Și eu nu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine (Galateni 2, 20).