aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Tit a Sf. Ap. Pavel (1, 5-14; 2, 1)
5. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduială în cele ce-au mai rămas şi ca’n fiecare cetate să aşezi preoţi aşa cum ţi-am poruncit eu:
6. dacă cineva este fără prihană, bărbat al unei singure femei, având copii credincioşi şi’n afara oricărei învinuiri de rele purtări sau de nesupunere.
7. Fiindcă episcopul trebuie să fie fără prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, nu îngâmfat, nu mânios, nu beţiv, nu bătăuş, nu poftitor de câştig ruşinos,
8. ci primitor de străini, iubitor al binelui, cu stăpânire de sine, drept, cuvios, înfrânat,
9. strâns legat de cuvântul cel vrednic de crezare al învăţăturii, destoinic atât să’ndemne întru învăţătura cea sănătoasă, cât şi să-i mustre pe cei ce vorbesc împotriva ei.
10. Pentru că sunt mulţi nesupuşi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea’mprejur,
11. cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care pentru câştig ruşinos răvăşesc familii’ntregi, învăţând ce nu trebuie.
12. Unul dintre ei, chiar profet de-al lor, a zis: „Cretanii, pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe”.
13. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă
14. şi să nu-şi plece mintea la basmele iudaice şi la poruncile unor oameni care se abat de la adevăr.
1. Tu însă grăieşte ceea ce i se cuvine învăţăturii sănătoase.
Din Evanghelia după Luca (20, 9-18)
9. Şi a început să-i spună poporului parabola aceasta: „Un om a sădit vie şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi a plecat departe pentru multă vreme.
10. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să-i dea din rodul viei. Lucrătorii însă, bătându-l, l-au trimis fără nimic.
11. Şi a trimis apoi un alt slujitor; dar ei, bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic.
12. Şi după aceea l-a trimis pe al treilea; dar ei, rănindu-l şi pe acela, l-au alungat.
13. Şi stăpânul viei a zis: Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că de el se vor ruşina.
14. Dar lucrătorii, văzându-l, s’au vorbit între ei, zicând: Acesta este moştenitorul; să-l omorâm, pentru ca a noastră să fie moştenirea…
15. Şi, scoţându-l afară din vie, l-au ucis. Aşadar, ce le va face acestora stăpânul viei?:
16. Va veni, şi pe acei lucrători îi va pierde, iar via o va da altora”. Iar ei, auzind, au zis: „Doamne-fereşte!”
17. El însă, privind la ei, a zis: „Aşadar, ce’nseamnă ceea ce e scris: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului?
18. Tot cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi”.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,
Sfântul Teofan Zăvoratul
Pilda viei înfăţişează Biserica Vechiului Testament; lucrătorii sunt ierarhia ei de atunci; şi întrucât ea nu era la înălţimea rostului său, s-a rostit osânda asupra ei: se va lua de la ei via şi se va da altora. Aceşti „alţii” au fost la început Sfinţii Apostoli, iar apoi urmaşii lor, arhiereii dimpreună cu toată preoţimea. Via lui Dumnezeu de la începutul lumii este aceeaşi, iar rostul lucrătorilor ei a fost acelaşi şi va fi acelaşi până la sfârşitul veacului: a aduce Domnului viei roadă sufletele mântuite. Aceasta este îndatorirea ierarhiei creştine, prin urmare şi a noastră. În ce măsură o împlinim – vede toată lumea. Ce putem spune? În multe privinţe putem spune „Slavă lui Dumnezeu!”, dar în şi mai multe este de dorit o îmbunătăţire şi mai ales în privinţa propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu. Cu greu mai auzi câte o predică şi totuşi aceasta este singura foarfecă de grădinărit pe care o au în mână lucrătorii viei lui Dumnezeu. Mă tem ca nu cumva să se împlinească şi asupra noastră cuvântul: „Va veni (stăpânul viei) şi va pierde pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora”; dar şi mai tare mă tem ca aceşti „alţii” să nu intre cumva singuri în vie, pierzându-i nu doar pe lucrători, ci şi via însăşi…
0 Comments