Despre averile Bisericii ar fi timpul să fie spuse și întâi-stătătorilor Bisericii cuvintele lui Hristos: „Vinde-ţi averile, dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino de-Mi urmează Mie”. Că nu-i cu putință să urmezi pe Hristos cum trebuie dacă nu te desfaci de toată grija cea lumească și legată de pământ. Așa însă preoții lui Dumnezeu stau la culesul viilor, la seceratul grâului și la vânzarea recoltelor. Slujitorii umbrei, preoții Vechiului Testament, erau scutiți de astfel de griji, deși li se încredințase o slujire mai trupească; iar noi, care suntem chemați să slujim la altarul cel ceresc, care intrăm în sfintele sfintelor cele adevărate, ne îndeletnicim cu treburi de negustori și de smsari. Din pricina aceasta nu mai citim deloc Scripturile, din pricina aceasta ne trândăvim la rugăciune, din pricina aceasta suntem nepăsători la toată fapta bună. Nici nu este cu putință să ne împărțim în amândouă părțile cu râvna cuvenită.”

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a LXXXV-a la Matei)