aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola a doua către corinteni a Sf. Ap. Pavel (7, 10-16)
10. Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte.
11. Căci iată, însuşi faptul acesta că v’aţi întristat după Dumnezeu, câtă sârguinţă v’a adus!, şi câtă dezvinovăţire!, şi câtă mâhnire!, şi câtă teamă!, şi câtă dorinţă!, şi câtă râvnă!, şi câtă ispăşire! Întru totul aţi dovedit că’n această privinţă sunteţi curaţi.
12. Aşa că, deşi v’am scris, aceasta n’a fost nici din pricina celui care a nedreptăţit, nici din pricina celui care a fost nedreptăţit, ci pentru ca la voi să se învedereze în faţa lui Dumnezeu sârguinţa voastră pentru noi.
13. De aceea ne-am mângâiat. Pe lângă mângâierea noastră însă ne-am bucurat mai ales de bucuria lui Tit, căci duhul său s’a liniştit dinspre partea voastră a tuturor.
14. Că dacă’n faţa lui m’am lăudat cu ceva pentru voi, n’am fost dat de ruşine; ci dimpotrivă, aşa cum noi pe toate vi le-am grăit întru adevăr, tot astfel şi lauda noastră faţă de Tit a devenit adevăr.
15. Şi inima lui este şi mai mult la voi, aducându-şi aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu frică şi cu cutremur.
16. Mă bucur că’ntru totul pot să mă încred în voi.
Din Evanghelia după Marcu (2, 18-22)
18. Ucenicii lui Ioan şi fariseii posteau; şi au venit şi I-au zis: „De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?”
19. Şi Iisus le-a zis: „Pot oare nuntaşii să postească în timp ce mirele este cu ei? Atâta timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot posti.
20. Dar vor veni zile când mirele se va lua de la ei, şi atunci, în acele zile, vor posti.
21. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr’un postav nou; altfel, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură mai rea.
22. De asemenea, nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul nou sparge burdufurile şi vinul se varsă şi burdufurile se strică; ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi”.
Tâlcuire a Sf. Teofilact al Bulgariei,
Cel ce voiește a se întrista pentru păcatele sale, acela se întristează „după Dumnezeu”, căci doctoria întristării se potrivește doar la această boală, a păcatelor adică. Întristarea aceasta după Dumnezeu vindecă boala, pricinuind mântuire – de care nimănui nu-i pare rău vreodată, căci nu e mustrat că s-a întristat pentru păcatele sale – izbăvindu-l pe om de moarea sufletească. Deci – după dumnezeiescul Hrisostom – două bunătăți pricinuiește întristarea cea după Dumnezeu: una, a nu avea părere de rău și a nu se mustra cineva pentru că s-a întristat; și alta, că întristarea aceasta a lui e mântuitoare de suflet. Iar întristarea pentru lucruri lumești este lipsită de amândouă aceste bunătăți, pentru că aceluia ce se întristează pentru lucruri lumești îi pare rău și se mustră că s-a întristat și pentru că întristarea de acest fel nu pricinuiește nici un folos, ci mai ales prea-mare vătămare.
0 Comments