Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către corinteni a Sf. Ap. Pavel (9, 13-18)

13. Oare nu ştiţi că cei ce săvârşesc cele sfinte mănâncă de la templu? că cei care-i slujesc altarului, de la altar au parte?
14. În acelaşi chip şi Domnul le-a poruncit celor ce propovăduiesc Evanghelia, ca din Evanghelie să trăiască.
15. Eu însă de nimic din acestea nu m’am folosit şi n’am scris acestea pentru ca şi cu mine să se facă aşa. Că pentru mine mai bine-i să mor decât să-mi zădărnicească cineva lauda.
16. Că dacă eu binevestesc Evanghelia, nu am de ce să mă laud; fiindcă asupra mea stă trebuinţa. Că vai mie dacă nu voi binevesti!
17. Că dacă fac aceasta de bunăvoie, am plată; dar dacă o fac fără voie, am doar o sarcină ce mi s’a încredinţat.
18. Atunci, care este plata mea? Aceea că, binevestind Evanghelia, o vestesc fără plată, fără să mă folosesc de puterea pe care mi-o dă Evanghelia.

Din Evanghelia după Matei (16, 1-6)

1. Şi apropiindu-se fariseii şi saducheii şi, ispitindu-L, I-au cerut să le arate semn din cer.
2. Iar El, răspunzând, le-a zis: „Când se face seară, voi ziceţi: Va fi timp frumos, că e cerul roşu.
3. Iar dimineaţa ziceţi: Cerul e roşu-posomorât, aşa că azi va fi furtună. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s’o tălmăciţi, dar semnele vremilor nu puteţi.
4. Neam viclean şi desfrânat cere semn, şi semn nu i se va da, fără numai semnul lui Iona”. Şi, lăsându-i, a plecat.
5. Şi mergând ucenicii pe celălalt ţărm, uitaseră să ia pâine.
6. Iar Iisus le-a zis: „Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor”.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Fariseii şi saducheii I-au cerut Domnului să le arate semn; dar nu vedeau că au un semn înaintea ochilor. Domnul Însuşi era semnul; învăţătura Sa şi faptele Sale arătau cine este El; de altă mărturie nu mai era nevoie. „Lucrările pe care le fac Eu…, acestea mărturisesc despre Mine” (In. 10, 25), le-a spus El iudeilor. „Faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, i-a mustrat Domnul, dar semnele vremilor nu puteţi.” De ce s-a întâmplat asta cu ei? Fiindcă trăiau doar viaţa din afară, iar înlăuntrul lor nu priveau; iar fără luare-aminte, fără adunare şi adâncire în sine nu este cu putinţă nici a băga de seamă, nici a pricepe lucrările dumnezeieşti. Acelaşi lucru continuă până acum. Toţi au în faţa ochilor creştinismul – adevărata minune a lui Dumnezeu -, dar cei ce îl privesc nu văd asta, şovăie în credinţă şi apostează. Ochii lor pierd putinţa de a vedea în el pecetea dumnezeiescului, şi aceşti oameni sunt gata să ceară, asemenea iudeilor, semne deosebite din cer. Semn însă nu li se dă şi nu li se va da, fiindcă ei îl cer doar ca să ispitească pe Dumnezeu, nu ca să meargă pe calea lui Hristos. Tu doar păşeşte pe această cale şi vei vedea încă de la primul pas că ea este dumnezeiască, duce la Dumnezeu şi Îl apropie pe Dumnezeu de tine. Iudeilor Domnul le-a zis: „Semn nu se va da… decât semnul proorocului Iona”. Domnul i-a prevenit şi pe necredincioşii de acum, pregătind pentru ei răspunsul: „Se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge atunci neamurile pământului…” (Mt. 24, 30)