Cunoști, dragul meu, cu de-amănuntul istoria lumii, pe cea nouă, pe cea veche și pe cea străveche; poți enumera stăpânitorii sub care ai luat parte mai înainte la războaie, poți enumera pe arbitrii luptelor atletice, pe învingătorii în lupte, pe generali, cunoștințe care nu-ți sunt de nici un folos. Dar nici în vis nu te-ai gândit vreodată să știi cine este stăpân în cetatea cea cerească sau să știi cine este primul sau al doilea sau al treilea sau să știi de câtă vreme este fiecare acolo sau să știi ce a lucrat și ce a făcut fiecare. Nu vrei să te interesezi de legiuirile acestei cetăți și nici nu vrei să le asculți de ți le spune altul. Spune-mi, te rog, cum te mai aștepți să dobândești bunătățile făgăduite, când nici nu asculți cele ce ți se spun? Dacă n-am ascultat mai înainte, să ascultăm acum. Că, de va vrea Dumnezeu, vom intra într-o cetate de aur, ba mai de preț decât aurul. Să-i cunoaștem bine temeliile, să-i cunoaștem porțile bătute în safire și mărgăritare. Să deschidem, așadar, porțile minții, să deschidem auzul și, pășind cu multă frică în pridvor, să ne închinăm Împăratului cetății. O singură privire aruncată în acea cetate ne încremenește de uimire. Acum porțile cetății ne sunt încuiate, dar, când le vom vedea deschise, atunci vom vedea că tot interiorul cetății este strălucitor la fulgerul. Că acest vameș [Matei] călăuzit de ochii Duhului făgăduiește să-ți arate totul: unde stă Împăratul, care sunt ostașii care sunt alături de El, unde stau îngerii, unde stau arhanghelii, care este locul hotărât în acest oraș noilor cetățeni și care este drumul care duce acolo; ce loc au primit primii cetățeni, cei de după ei și cei de mai târziu; în câte cete se împart locuitorii orașului, cine formează senatul și câte feluri de dregătorii sunt. Să nu intrăm cu zgomot și tulburare, ci cu tainică tăcere. Dacă se face tăcere mare când se citesc scrisorile [oficiale], cu mult mai liniștiți trebuie să stăm toți în cetatea aceasta și să avem treze sufletele și urechile noastre. Nu se vor citi scrisorile unui împărat pământesc, ci ale Stăpânului îngerilor. Dacă astfel ne vom rândui sufletele noastre, însuși harul Duhului ne va călăuzi pas cu pas, vom ajunge la tronul împărătesc și vom dobândi toate bunătățile.

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia I la Matei)

Despre citirea Sfintei Scripturi (5)