Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să simt puterea cuvintelor Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Faptele Sfinților Apostoli (25, 13-19)

13. Şi după ce au trecut câteva zile, regele Agrippa şi Berenice au sosit la Cezareea ca să-l salute pe Festus.
14. Şi rămânând acolo mai multe zile, Festus i-a vorbit regelui despre Pavel, zicând: „Este aici un bărbat pe care Felix l-a lăsat închis,
15. asupra căruia, când am fost eu în Ierusalim, arhiereii şi bătrânii Iudeilor mi s’au rostit cerându-i osândirea.
16. Eu le-am răspuns că Romanii nu au obiceiul să-l dea pe vreun om plocon, înainte ca învinuitul să-i aibă de faţă pe pârâşii săi şi să aibă putinţa să se apere de învinuire.
17. Deci, după ce s’au adunat ei, şi nefăcând eu nici o amânare, am stat pe scaunul de judecată şi am poruncit să fie adus bărbatul.
18. Dar când pârâşii s’au ridicat, nu au adus împotrivă-i nici o vină din cele pe care le bănuiam eu,
19. ci aveau cu ei nişte întrebări privitoare la propria lor religie şi la un oarecare Iisus, mort, despre care Pavel zice că e viu.

Din Evanghelia după Ioan (16, 23-33)

23. Şi în ziua aceea nu Mă veţi mai întreba nimic. Adevăr, adevăr vă spun: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da.
24. Până acum nimic n’aţi cerut în numele Meu; cereţi şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.
25. Pe acestea vi le-am grăit în pilde. Va veni ceasul când nu vă voi mai grăi în pilde, ci deschis vă voi vesti despre Tatăl.
26. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că Eu Îl voi ruga pe Tatăl pentru voi,
27. de vreme ce Însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru că voi M’aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit.
28. Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl”.
29. Zis-au ucenicii Săi: „Iată că acum grăieşti lămurit şi nu spui nici o pildă;
30. acum ştim că Tu pe toate le ştii şi nu ai nevoie să Te întrebe cineva. De aceea credem că de la Dumnezeu ai ieşit”.
31. Iisus le-a răspuns: „Credeţi acum?
32. Iată, vine ceasul – şi a şi venit – ca voi să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine.
33. Pe acestea vi le-am grăit, pentru ca’ntru Mine pace să aveţi. În lume necaz veţi avea; dar îndrăzniţi!: Eu am biruit lumea!”

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Adevărat, adevărat zic vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da”, a grăit Domnul, ba încă a şi întărit: „Adevărat, adevărat zic vouă”. Ce ruşine pentru noi că nu ştim să ne folosim de această nemincinoasă făgăduinţă! Şi bine-ar fi să fie numai asupra noastră ruşinea; dar se aruncă o umbră asupra făgăduinţei înseşi, ca şi cum ea ar fi prea mare şi de neîmplinit. Nu, toată vina o purtăm noi şi în primul rând pentru faptul că nu ne ştim robi credincioşi ai lui Hristos, şi conştiinţa nu ne îngăduie să aşteptăm vreo milostenie de la Dumnezeu. Pe deasupra, dacă se şi apropie câteodată cineva ca să ceară ceva de la Dumnezeu, o face cu sufletul îndoit: pomeneşte acel lucru în treacăt, o dată, de două ori, în rugăciunea sa, şi se lasă, iar apoi mai şi spune: „Dumnezeu nu aude”. Nu, atunci când ceri ceva anume trebuie să fii stăruitor şi neobosit la rugăciune, asemenea văduvei care până şi pe judecătorul cel lipsit de inimă, bătându-l la cap, l-a înduplecat să-i împlinească cererea. Adevăraţii rugători, cerând ceva la rugăciune, adaugă postul, privegherile, lipsurile de toate felurile; şi apoi cer nu o zi, nici două, ci luni şi ani; drept aceea şi primesc. Acestora să le fiţi următori, de vreţi să aveţi spor la rugăciune.