Dacă voi vedea că voi căscați și vă uitați în altă parte, voi ascunde și problemele, și dezlegarea lor, plecându-mă legii dumnezeiești care spune: Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca să nu le calce în picioare. (Matei 7, 6)

– Dar cine-i cel ce le calcă în picioare?

-Cel ce nu socotește de preț cuvintele Scripturii, cel ce nu le respectă.

-Și cine-i atât de ticălos încât să nu respecte cuvintele Scripturii, să nu le socotească mai de preț decât orice?

-Cine? Cel ce nu dă atât timp cuvintelor Scripturii cât femeilor desfrânate din teatrele satanice. Că mulți oameni își pierd toată ziua la teatru și, din pricina acestei pierderi deșarte de vreme, își neglijează mult treburile gospodăriei; prind iute și precis tot ce aud și țin minte cele auzite, spre vătămarea propriului lor suflet. Aici, în biserică, vorbește Dumnezeu și oamenii nu vor să rămână nici câtăva vreme. Din pricina aceasta, nu mai avem nicio părtășie cu cerul, iar viețuirea noastră creștină se mărginește numai la cuvinte. Din pricina asta Dumnezeu ne-a amenințat cu iadul, nu ca să ne arunce în el, ci ca să ne înduplece să fugim de această cumplită tiranie. Noi însă facem totul dimpotrivă și alergăm în fiecare zi pe drumul ce duce la iad. Dar Dumnezeu ne poruncește nu numai să auzim, ci să și facem cele spuse; noi însă nu vrem nici să le auzim. Spune-mi, te rog, când vom face ce ni s-a poruncit, când vom săvârși faptele pe care ni le cere, când nici cuvintele pe care ni le spune Dumnezeu nu vrem să le auzim? Noi înșine, când îi vedem pe cei din jurul nostru că nu ne dau atenție când vorbim despre lucruri obișnuite, spunem că purtarea lor este o insultă, dar nu socotim oare că-L mâniem pe Dumnezeu când El ne vorbește despre lucruri atât de mari, iar noi nu dăm atenție spuselor Lui și ne uităm în altă parte?

(Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia I la Matei)