Din Faptele Sfinților Apostoli (8, 26-39)

26. Şi îngerul Domnului a grăit către Filip, zicând: „Ridică-te şi mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; ea este pustie”.
27. Şi ridicându-se el, a mers. Şi iată, un bărbat din Etiopia, famen, mare dregător al Candachiei, regina Etiopienilor, care era peste toată vistieria ei şi care venise la Ierusalim să se închine,
28. se întorcea acasă; şi şezând în careta sa, îl citea pe profetul Isaia.
29. Iar Duhul i-a zis lui Filip: „Apropie-te şi te alipeşte de careta aceasta”.
30. Şi Filip a alergat şi l-a auzit citindu-l pe profetul Isaia şi i-a zis: „Înţelegi tu oare ce citeşti?”
31. Iar el a zis: „Cum aş putea-o, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi l-a rugat pe Filip să se urce şi să şadă cu el.
32. Iar locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: Ca o oaie la’njunghiere S’a adus şi ca un miel fără de glas în faţa celui ce-l tunde, aşa El nu-Şi deschide gura.
33. Întru smerenia Lui I s’a răpit dreptatea. Neamul Său cine-l va spune? Că viaţa I se ia de pe pământ.
34. Iar famenul, răspunzând, i-a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine zice profetul acesta?, despre sine, sau despre altcineva?”
35. Iar Filip, deschizându-şi gura şi începând de la scriptura aceasta, i L-a binevestit pe Iisus.
36. Şi pe când mergeau ei pe cale, au ajuns la o apă; iar famenul a zis: „Iată apă. Ce mă împiedică să fiu botezat?”
37. Filip a zis: „Dacă tu crezi din toată inima, este cu putinţă”. Şi el, răspunzând, a zis: „Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”.
38. Şi a poruncit să stea careta; şi s’au coborât amândoi în apă – şi Filip, şi famenul – şi l-a botezat.
39. Iar când au ieşit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. Şi el s’a dus în calea sa, bucurându-se.

Din Evanghelia după Ioan (6, 40-44)

40. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi”.
41. Deci Iudeii murmurau împotrivă-I fiindcă spusese: „Eu sunt Pâinea Care S’a pogorât din cer”,
42. şi ziceau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă noi îi ştim? Cum de spune el acum: M’am pogorât din cer!?…”.
43. Iisus, răspunzând, le-a zis: „Nu murmuraţi între voi.
44. Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Sfântul Filip l-a întrebat pe famen: „Înţelegi, oare, ce citeşti?”. Acela a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?”. Cât de adesea trăiesc acelaşi lucru cei ce citesc cuvântul lui Dumnezeu şi scrierile Părinţilor! Cele citite nu intră în cap; mintea nu poate să ia aminte la lucrurile scrise acolo şi să le încapă, de parcă ar fi vorba de ceva străin ei, despre lucruri dintr-un tărâm necunoscut. Iată că aici este nevoie de un tâlcuitor deprins cu lucrurile de care este vorba. Sfântul Filip avea acelaşi duh care a dat şi proorociile şi nu i-a venit greu să tâlcuiască locul care îl frământa pe famen. Aşa e şi cu noi acum: trebuie să găsim un om care să stea pe acea treaptă a vieţii şi cunoştinţei de care este legată scriptura ce ne frământă şi el o va tâlcui fără vreo osteneală, căci fiecare are treapta sa de orizont duhovnicesc. Cel aflat pe o treaptă mai joasă nu vede tot ce vede cel aflat pe o treaptă mai înaltă, ci poate numai să ghicească. De se întâmplă ca scriptura ce n-o putem noi înţelege să atingă o treaptă mai înaltă, iar tâlcuitorul întâlnit de noi stă pe o treaptă mai joasă, el nu ne va tâlcui aşa cum se cuvine, ci va adapta totul la orizontul său şi lucrul cu pricina va rămâne pentru noi la fel de întunecat ca mai înainte. Se cade să ne minunăm de uşurătatea cu care se apucă să tâlcuiască cele ale Scripturii oameni cu totul străini de tărâmul de care ţin aceste lucruri. Şi totul iese din ei pe dos decât cum trebuie; însă a se făli cu tâlcuirile lor nicicum nu uită.