Din Proorocia lui Isaia (41, 4-14)

4. Pe toate acestea, cine le-a lucrat şi le-a făcut? El a chemat-o, Cel ce dintru’nceputul neamurilor o cheamă: Eu, Dumnezeu, Cel-Dintâi şi celor viitoare: EU SUNT.
5. Văzut-au neamurile şi s’au temut, marginile pământului s’au tulburat şi s’au apropiat şi împreună au venit,
6. fiecare judecând să-şi ajute vecinul şi fratele. Şi cineva va zice:
7. Meşterul s’a întărit, ca şi fierarul ce bate cu ciocanul şi care va spune cândva: „E lucru bine încheiat; l-au strâns în cuie, le vor bate bine şi ele nu se vor clinti…”.
8. Dar, tu, Israele, tu eşti Iacob, servul Meu pe care Eu l-am ales, seminţia lui Avraam pe care am iubit-o,
9. pe care de la marginile pământului am luat-o şi de pe ale cărei înălţimi te-am chemat şi ţi-am zis: – Sluga Mea eşti tu, pe tine te-am ales şi nu te-am părăsit.
10. Nu-ţi fie teamă, că Eu cu tine sunt; nu te rătăci, că Eu sunt Dumnezeul tău Cel ce te-am întărit şi te-am ajutat şi cu dreptatea dreptei Mele te-am întemeiat.
11. Iată, toţi vrăjmaşii tăi vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi, că vor fi ca şi cum n’ar fi şi toţi potrivnicii tăi vor pieri;
12. îi vei căuta şi oameni care să te batjocorească nu vei afla, că vor fi ca şi cum n’ar fi; cei ce se războiau cu tine nu vor fi.
13. Căci Eu sunt Dumnezeul tău, Cel ce dreapta ta o ţin, Cel ce-ţi spune:
14. Nu te teme, Iacobe, tu, Israele cel mic la număr!; Eu te-am ajutat! zice Dumnezeul tău, El, Cel ce te mântuieşte, Sfântul lui Israel.

Din Cartea Facerii (15, 1-15)

1. După aceea fost-a’n vedenie cuvântul Domnului către Avram şi a zis: „Nu te teme, Avrame; Eu sunt scutul tău, iar răsplata ta va fi foarte mare”.
2. Iar Avram a răspuns: „Stăpâne Doamne, ce oare-mi vei da? Că iată, eu mă duc fără să am copil, iar Masek, fiul slujnicei mele, Eliezer din Damasc…”.
3. Şi a zis Avram: „De vreme ce nu mi-ai dat urmaşi, iată că sluga mea mă va moşteni!”
4. Şi de’ndată s’a făcut cuvântul Domnului către el şi a zis: „Nu acela te va moşteni, ci acela care va odrăsli din coapsele tale, acela te va moşteni!”
5. Şi l-a scos afară şi i-a zis: „Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra”; şi i-a zis: „Aşa va fi seminţia ta!”
6. Şi Avram I-a crezut lui Dumnezeu şi aceasta i s’a socotit ca dreptate.
7. Şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Care te-a scos pe tine din Urul Caldeilor pentru ca să-ţi dea pământul acesta să-l moşteneşti”.
8. Şi a zis [Avram]: „Stăpâne Doamne, din ce voi cunoaşte că-l voi moşteni?”
9. Iar [Domnul] i-a zis: „Găteşte-Mi o junincă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică şi un pui de porumbel!”
10. Şi le-a luat [Avram] pe acestea toate, le-a tăiat în două şi a pus jumătăţile una în faţa alteia; dar păsările nu le-a tăiat în două.
11. Iar păsările de pradă năvăleau asupra leşurilor, dar Avram le alunga.
12. Şi’ntru asfinţitul soarelui a căzut peste Avram un somn greu, şi iată că ’ntuneric şi frică mare l-au cuprins.
13. Şi atunci a zis [Domnul] către Avram: „Să ştii bine că urmaşii tăi vor fi străini într’o ţară care nu-i a lor; robiţi vor fi şi apăsaţi timp de patru sute de ani;
14. dar pe neamul la care vor robi, Eu îl voi judeca; după aceea ei vor ieşi de acolo, cu avere multă.
15. Cât despre tine: te vei petrece’n pace către părinţii tăi şi îngropat vei fi la mândre bătrâneţi.

Din Proverbele lui Solomon (15, 7-19)

7. Buzele înţelepţilor sunt legate prin chibzuinţă, dar inimile neînţelepţilor nu sunt bine păzite.
8. Jertfele necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar rugăciunile celor ce se îndreaptă Îi sunt bineprimite.
9. Căile necredincioşilor sunt urâciune înaintea Domnului, dar El îi iubeşte pe cei ce umblă după dreptate.
10. Învăţătura omului simplu o cunosc trecătorii, dar cei ce urăsc mustrarea mor în ruşine.
11. Iadul şi pierzania Îi sunt învederate Domnului; cum dar să nu-I fie şi inimile oamenilor?
12. Cel neînvăţat nu-l va iubi pe cel care-l ceartă şi nici nu se va aduna laolaltă cu înţelepţii.
13. Când inima e veselă, faţa înfloreşte, dar când e strânsă, se posomorăşte.
14. Inima dreaptă caută pricepere, dar gura celor neînvăţaţi se deprinde cu răul.
15. Ochii celor răi aşteaptă’ntotdeauna ce e rău, dar cei buni întotdeauna sunt liniştiţi.
16. Mai bună e o porţie mică cu frica de Domnul decât vistierii bogate fără această frică.
17. Mai bun e ospăţul de legume cu prietenie şi bunătate decât carnea de viţel la o masă cu ură.
18. Omul mânios aţâţă certuri, dar cel domol le potoleşte şi pe cele ce-ar fi să fie.
19. Omul domol va stinge certurile, dar cel necredincios mai mult le întărâtă.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Înţeleptul merge pe cărarea vieţii care duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos” (Pilde 15, 24). Toţi ştiu ce este iadul şi că fiecare poate nimeri acolo pentru faptele sale; însă nu toţi îşi amintesc asta şi nu toţi trăiesc cum se cuvine aşa încât să se vadă că se îngrijesc să scape de iad. Trăiesc aşa, în voia sorţii, „poate avem noroc şi nu nimerim în iad”. Dar unde ne este raţiunea? Şi în treburile lumeşti „norocul” poate să ne scape din mâini, însă într-un lucru atât de însemnat, care odată săvârşit rămâne neschimbat în vecii vecilor, folosirea cuvântului „noroc” vădeşte cea mai mare lipsă de raţiune. Deci nu te făli, raţiune, cu puterea ta de înţelegere, dacă nu-ţi aduci aminte de aceste lucruri şi nu ne îmbii cu cugetări ale vieţii, despre cum am putea, fugind de iad, să ne mântuim.