Din Cartea Facerii (2, 20-25; 3, 1-20)

20. Şi a pus Adam nume tuturor dobitoacelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar pentru Adam nu s’a găsit ajutor pe potriva lui.
21. Atunci Domnul Dumnezeu a adus asupra lui Adam un somn adânc, şi el a adormit; şi a luat una din coastele lui şi locul ei l-a plinit cu carne.
22. Iar coasta pe care Domnul Dumnezeu o luase din Adam a prefăcut-o în femeie şi a adus-o la Adam.
23. Şi a zis Adam: „De data aceasta iată os din oasele mele şi carne din carnea mea!; ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din bărbatul ei”.
24. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi cei doi vor fi un trup.
25. Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.
1. Şarpele însă era cel mai viclean dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu, a zis el oare: Să nu mâncaţi roade din tot pomul care este în rai?…”.
2. Iar femeia a zis către şarpe: „Noi putem mânca din roada pomilor raiului,
3. dar din roada pomului care este în mijlocul raiului, ne-a zis Dumnezeu: „Din el să nu mâncaţi şi nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”
4. Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri;
5. dar Dumnezeu ştie că’n ziua’n care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte Dumnezei, cunoscând binele şi răul”.
6. Şi femeia a văzut că pomul e bun de mâncat şi că plăcut le este ochilor la vedere şi că e de dorit spre câştigarea priceperii. Şi a luat din roada lui şi a mâncat; şi i-a dat şi bărbatului său, care era cu ea, şi el a mâncat.
7. Atunci amândurora li s’au deschis ochii şi au cunoscut că erau goi; şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut şorţuri.
8. Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu purtându-se prin rai în boarea amurgului; şi de la faţa Domnului Dumnezeu s’au ascuns Adam şi femeia sa printre pomii raiului.
9. Şi Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam şi i-a zis: „Adame, unde eşti?”
10. Acesta a zis: „Glasul Tău l-am auzit purtându-se prin rai şi m’am temut, pentru că sunt gol, şi m’am ascuns”.
11. Şi i-a zis Dumnezeu: „Cine ţi-a spus ţie că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care Eu ţi-am poruncit să nu mănânci?”
12. Adam a zis: „Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom, şi eu am mâncat”.
13. Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: „Cum de-ai făcut una ca asta?” Iar femeia a zis: „Şarpele m’a amăgit, iar eu am mâncat”.
14. Şi a zis Domnul Dumnezeu către şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate dobitoacele şi între toate fiarele pământului; pe pântecele tău să te târăşti şi pământ să mănânci în toate zilele vieţii tale!
15. Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; Acela îţi va ţinti ţie capul, iar tu îi vei ţinti Lui călcâiul”.
16. Iar femeii i-a zis: „Îţi voi spori, înmulţindu-le, durerile şi geamătul; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”.
17. Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat de vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: Să nu mănânci!, blestemat va fi pământul din pricina ta. În dureri te vei hrăni din el în toate zilele vieţii tale!
18. Spini şi pălămidă îţi va rodi, şi tu cu iarba câmpului te vei hrăni.
19. Întru sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce!”
20. Şi Adam i-a pus femeii sale numele Eva, pentru că ea este mama tuturor celor vii.

Din Proverbele lui Solomon (3, 19-34)

19. Cu înţelepciunea a întemeiat Dumnezeu pământul şi’ntru lucrarea minţii a întărit cerurile;
20. întru priceperea Lui s’au deschis adâncurile şi norii au izvorât apă.
21. Fiule, nu scăpa din vedere: păzeşte-mi sfatul şi cugetarea,
22. pentru ca viu să-ţi fie sufletul şi har să fie’mprejurul grumazului tău; şi vindecare va fi trupului tău şi purtare de grijă oaselor tale;
23. pentru ca, sperând, întru nădejde să umbli în toate căile tale şi pentru ca piciorul tău să nu se poticnească.
24. De te vei aşeza, fără de frică vei fi; de vei adormi, dulce-ţi va fi somnul.
25. Nu te vei teme de frica ce vine năprasnic, nici de năvălirile necredincioşilor din preajmă.
26. Că Domnul va fi deasupra tuturor căilor tale şi piciorul ţi-l va sprijini ca să nu te’mpiedici.
27. Nu te da în lături de la a-i face bine celui lipsit atunci când mâna ta poate să ajute.
28. Nu zice: „Acum du-te, mai vino mâine şi-ţi voi da” atunci când tu poţi face binele, că nu ştii ce va aduce ziua următoare.
29. Nu unelti lucruri rele împotriva prietenului tău care vine de oareunde şi şi-a pus în tine nădejdea.
30. Împotriva omului să nu-ţi placă vrajba fără pricină, ca nu cumva răul să se întoarcă spre tine.
31. Nu-ţi agonisi numele rău al oamenilor răi, nici nu râvni la căile acestora;
32. fiindcă necurat este tot nelegiuitul înaintea Domnului; el nu se adună laolaltă cu cei drepţi.
33. În casele necredincioşilor e blestemul lui Dumnezeu, dar curţile celor drepţi se binecuvintează.
34. Domnul le stă’mpotrivă celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.

Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (1, 1-12)

1. În multe rânduri şi’n multe feluri grăindu-le Dumnezeu odinioară părinţilor noştri prin profeţi,
2. în zilele acestea de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate, prin Care şi veacurile le-a făcut.
3. Fiind El strălucirea slavei Sale şi chipul fiinţei Sale, şi pe toate ţinându-le cu cuvântul puterii Lui, după ce prin El Însuşi a săvârşit curăţirea păcatelor noastre a şezut de-a dreapta Slavei întru cele preaînalte,
4. devenind El cu atât mai presus de îngeri, cu cât numele pe care l-a moştenit e mai presus de ei.
5. Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut; şi iarăşi: Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu?
6. Şi iarăşi, când Îl aduce’n lume pe Cel-Întâi-Născut, El zice: Şi să I se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu.
7. Şi despre îngeri zice: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slugile Sale foc arzător;
8. dar despre Fiul: Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; de aceea Te-a uns pe Tine Dumnezeu, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe fârtaţii Tăi.
10. Şi: Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;
11. ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;
12. ca pe o velinţă le vei împătura şi ca o haină se vor schimba, dar Tu acelaşi eşti, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.

Din Epistola a doua către Timotei a Sf. Ap. Pavel (2, 1-10)

1. Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Iisus;
2. şi cele ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, pe acestea încredinţează-le unor oameni credincioşi care vor fi destoinici să-i înveţe şi pe alţii.
3. Ia-ţi partea ta de suferinţă, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus.
4. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui ce l-a adus în oaste;
5. iar dacă cineva ia parte la luptele atletice, nu e încununat dacă nu s’a luptat după legile acestora.
6. Plugarul care se osteneşte trebuie să fie cel dintâi care să mănânce din roade.
7. Înţelege ceea ce-ţi spun, căci Domnul îţi va da pricepere în toate.
8. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos Cel înviat din morţi, din seminţia lui David, după Evanghelia mea
9. pentru care sufăr până la a fi legat în lanţuri ca un făcător de rele; dar cuvântul lui Dumnezeu nu e legat.
10. De aceea pe toate le rabd de dragul celor aleşi, pentru ca şi ei să aibă parte de mântuirea cea întru Hristos Iisus, cu slava veşnică.

Din Evanghelia după Marcu (2, 23-28; 3,1-5)

23. Şi pe când mergea El într’o sâmbătă prin holde, ucenicii Săi, pe cale, au început să smulgă spice.
24. Şi fariseii Îi ziceau: „Vezi, de ce fac ei sâmbăta ce nu se cuvine?”
25. Şi Iisus le-a răspuns: „Oare niciodată n’aţi citit ce a făcut David când a fost în lipsă şi a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?
26. cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, şi a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoţii, şi a dat şi celor ce erau cu el?”
27. Şi le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă;
28. aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei”.
1. Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată.
2. Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască.
3. Şi El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai acolo, în mijloc!”
4. Şi le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?” Iar ei tăceau.
5. Şi privindu-i cu mânie şi întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” Şi el a întins-o, şi mâna lui s’a făcut sănătoasă.

Din Evanghelia după Ioan (15, 17-27; 16, 1-2)

17. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii!
18. De vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M’a urât.
19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este-al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v’am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea.
20. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă M’au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.
21. Dar pe toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel ce M’a trimis.
22. De n’aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat n’ar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor.
23. Cel ce Mă urăşte pe Mine Îl urăşte pe Tatăl Meu.
24. De n’aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n’ar avea; dar acum au şi văzut şi M’au urât – şi pe Mine, şi pe Tatăl Meu,
25. dar aceasta, pentru a se plini cuvântul scris în legea lor: M’au urât pe nedrept.
26. Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu vi-L voi trimite de la Tatăl, Duhul Adevărului, Cel ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.
27. Dar şi voi mărturisiţi, pentru că de la’nceput sunteţi cu Mine.
1. Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi.
2. Vă vor scoate din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că-I aduce închinare lui Dumnezeu.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

S-au apropiat oamenii de paharul Domnului, au fost la cina Domnului: Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule! Slavă Ţie, Dumnezeule! Mare zi a Domnului este astăzi! Preaslăvită prăznuire în cer! Nu este oraş, nici sat, nici casă în care cineva să nu se fi împărtăşit. Pe toată întinderea Rusiei, peste tot în miazăzi şi la răsărit sunt atâţia oameni înveşmântaţi în haina albă a dreptăţii, care au gustat din viaţa dumnezeiască şi s-au unit cu Domnul întru adevăr! Înnoitu-s-a trupul Domnului – trupul Bisericii, şi s-a înveşmântat în slava sa cea adevărată, ascunsă de ochii oamenilor, însă văzută de ochii îngereşti. Închinatu-s-au îngerii Celui Întâi Născut atunci când El a fost adus în lume întru puterea Sa, iar acum I s-au închinat pentru că lumea este adusă iarăşi la El. I s-au închinat şi au cântat: „Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul dreptăţii – toiagul împărăţiei Tale. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea” (Ps. 44. 7-8).