Din Proorocia lui Isaia (1, 1-20)

1. Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care el a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim sub regii Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, care au domnit în Iudeea.
2. Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Născut-am fii şi i-am crescut, dar ei s’au lepădat de Mine.
3. Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu Mă pricepe.
4. Vai ţie, neam păcătos, popor încărcat de păcate, soi rău, fii nelegiuiţi!; L-aţi părăsit pe Domnul şi L-aţi mâniat pe Sfântul lui Israel, întorcându-I spatele.
5. Unde să mai fiţi loviţi, voi, cei ce stăruiţi în fărădelege? Tot capul vă e buşit, inima toată-i năpădită de întristare.
6. De la picioare pân’ la cap, nimic în ele nu e neatins: răni, vânătăi, bube deschise; nici oblojeli, nici feşi, nici untdelemn, nimic care să le vindece.
7. Pământul vostru e pustiu, cetăţile vă sunt arse de foc, ţara vă e mâncată de străini chiar în faţa ochilor voştri; pustiită este, răvăşită de neamuri străine.
8. Fiica Sionului va fi părăsită ca o colibă într’o vie, ca un pătul într’o livadă, ca o cetate împresurată.
9. Şi dacă Domnul Atotţiitorul nu ne-ar fi lăsat urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.
10. Ascultaţi cuvântul Domnului, voi, domni ai Sodomei!; luaţi aminte la legea lui Dumnezeu, voi, popor al Gomorei!
11. Ce preţ au pentru Mine mulţimea jertfelor voastre? – zice Domnul-; M’am săturat de arderile-de-tot cu berbeci şi nu vreau grăsime de miei şi sânge de tauri şi de ţapi,
12. şi nici ca voi să vă înfăţişaţi cu ele înainte-Mi; căci cine oare le-a cerut din mâinile voastre? De-acum încolo să nu-Mi mai călcaţi prin curte!
13. Chiar dacă veţi aduce făinuţă de grâu, e’n zadar; tămâia îmi este urâciune.
14. Nu pot să sufăr lunile voastre cele noi, nici sâmbetele, nici ziua cea mare; sufletul Meu urăşte postul şi zilele-de-odihnă şi lunile voastre cele noi şi serbările voastre. M’am săturat de voi, păcatele voastre nu le voi mai suferi!
15. Când vă veţi întinde mâinile spre Mine, Eu îmi voi întoarce ochii de la voi; şi chiar dacă vă veţi înmulţi rugăciunile, nu vă voi asculta, căci mâinile voastre sunt pline de sânge.
16. Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, ştergeţi de dinaintea ochilor Mei răutăţile din sufletele voastre, lăsaţi-vă de răutăţi!
17. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, scăpaţi-l pe cel năpăstuit, daţi-i dreptate orfanului, apăraţi dreptatea văduvei;
18. şi veniţi să judecăm împreună – zice Domnul; şi chiar dacă păcatele voastre vor fi roşii ca focul, Eu ca zăpada le voi albi; iar de vor fi roşii ca purpura, ca lâna albă le voi face;
19. şi de veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare, bunătăţile pământului veţi mânca.
20. Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da ascultare, de sabie veţi fi mâncaţi; căci gura Domnului a grăit acestea.

Din Evanghelia după Luca (21, 8-36)

8. Iar El a zis: „Luaţi aminte să nu fiţi amăgiţi; că mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt!, şi: Vremea s’a apropiat!… Nu mergeţi după ei!
9. Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă’nspăimântaţi; că mai întâi acestea trebuie să fie, dar sfârşitul nu va fi curând”.
10. Atunci le-a zis: „Neam peste neam se va ridica şi’mpărăţie peste’mpărăţie;
11. şi cutremure mari vor fi, şi pe-alocuri foamete şi ciumă; şi spaime vor fi şi semne mari din cer.
12. Dar mai înainte de toate acestea îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, predându-vă sinagogilor şi temniţelor, cu de-a sila ducându-vă la’mpăraţi şi la dregători din pricina numelui Meu.
13. Şi fi-va pentru voi aceasta prilej de mărturisire;
14. puneţi deci în inimile voastre să nu vă gândiţi de mai’nainte ce veţi răspunde;
15. că Eu vă voi da gură, şi înţelepciune căreia toţi potrivnicii voştri nu-i vor putea sta’mpotrivă, nici să-i răspundă.
16. Şi veţi fi predaţi şi de părinţi şi de fraţi şi de rudenii şi de prieteni; şi vor ucide dintre voi,
17. şi de toţi veţi fi urâţi din pricina numelui Meu;
18. dar păr din capul vostru nu va pieri.
19. Întru răbdarea voastră vă veţi dobândi sufletele.
20. Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s’a apropiat pustiirea lui.
21. Atunci cei din Iudeea să fugă’n munţi şi cei din mijlocul lui să plece şi cei de prin ţarini să nu intre în el
22. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se plinească toate cele scrise.
23. Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Că necaz mare va fi pe pământ şi mânie asupra acestui popor.
24. Şi vor cădea sub ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce vremile neamurilor se vor plini.
25. Şi vor fi semne în soare, în lună şi’n stele, iar pe pământ spaimă’ntru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi-al valurilor.
26. Şi oamenii-şi vor da duhul de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vină peste lume; că puterile cerurilor se vor clătina.
27. Şi atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nor cu putere multă şi cu slavă.
28. Iar când acestea vor începe să fie, prindeţi inimă şi înălţaţi-vă capetele, pentru că răscumpărarea voastră se apropie”.
29. Şi le-a spus o parabolă: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii:
30. Când înfrunzesc, de la voi înşivă ştiţi, văzându-i, că vara e aproape.
31. Aşa şi voi, când pe acestea le veţi vedea petrecându-se, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu.
32. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce toate acestea nu vor fi.
33. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
34. Luaţi aminte la voi înşivă, să nu vi se îngreuieze inimile de’mbuibare şi de beţie şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără veste,
35. căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa’ntregului pământ.
36. Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă, ca să vă’ntăriţi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului”.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„A venit postul, maica înfrânării.” Dar ce fel de vreme a fost până în această zi? Vreme de desfrânare. Sufletul desfrâna cu toate lucrurile plăcute ce-i cădeau sub ochi – şi cu oameni, şi cu lucruri, şi mai ales cu patimile păcătoase. Tot omul îşi are patima sa căreia îi face pe plac întru totul. E vremea să punem capăt acestei stări de lucruri. Fiecare să priceapă care este Dalila sa care îl leagă şi îl dă în mâinile răilor vrăjmaşi şi s-o îndepărteze, şi atunci ți se va da mai mult decât lui Samson: nu numai că perii – gândurile bune – vor creşte iar, şi nu numai că puterea – tăria voinţei – ţi se va întoarce, ci şi ochii ţi se vor deschide – mintea ta va deveni văzătoare şi va vedea pe Dumnezeu, pe sine însăşi şi tot ce te înconjoară, în lumina cea adevărată. Iată, acum vremea bine primită! Iată, acum ziua mântuirii!