Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (11, 17-31)

17. Prin credinţă l-a adus Avraam pe Isaac spre jertfă atunci când a fost pus la’ncercare; el, cel ce primise făgăduinţele, îl aducea spre jertfă pe singurul său născut,
18. el, cel căruia i se spusese că numai cei din Isaac se vor numi urmaşii tăi!
19. El a socotit că Dumnezeu putere are chiar să învie pe cineva din morţi; drept aceea, el l-a primit înapoi, dar şi’n prefigurare.
20. Prin credinţă şi’n vederea celor viitoare i-a binecuvântat Isaac pe Iacob şi pe Esau.
21. Prin credinţă i-a binecuvântat Iacob, când a murit, pe fiecare din fiii lui Iosif, şi s’a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său.
22. Prin credinţă Iosif, spre sfârşitul său, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la osemintele sale.
23. Prin credinţă, când s’a născut Moise, a fost el ascuns de părinţii săi timp de trei luni, căci l-au văzut prunc frumos: şi nu s’au temut de porunca regelui.
24. Prin credinţă Moise, când a crescut mare, n’a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. alegând ca mai bine să’ndure laolaltă cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea păcatului cea trecătoare;
26. mai mare bogăţie decât comorile Egiptului a socotit el ocara lui Hristos, fiindcă se uita’nainte, drept la răsplată.
27. Prin credinţă a părăsit el Egiptul fără să se teamă de mânia regelui; ca şi cum L-ar fi văzut pe Cel-Nevăzut, a rămas neclintit.
28. Prin credinţă a rânduit el Paştile şi stropirea cu sânge, ca nu cumva Nimicitorul să-i atingă pe cei întâi-născuţi ai lor.
29. Prin credinţă au trecut ei Marea Roşie ca pe uscat, în timp ce Egiptenii, încercându-se şi ei, au fost înghiţiţi.
30. Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului după ce timp de şapte zile-au fost înconjurate.
31. Prin credinţă Rahab desfrânata n’a pierit laolaltă cu cei nesupuşi, fiindcă cu pace primise iscoadele.

Din Sfânta Evanghelie după Marcu(9, 42-50; 10, 1-2)

42. Iar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s’ar arunca în mare.
43. Şi dacă mâna ta îţi devine piatră de poticnire, taie-o; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung decât să ai amândouă mâinile şi să te duci în gheenă, în focul cel nestins,
44. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
45. Şi dacă piciorul tău îţi devine piatră de poticnire, taie-l; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă şchiop decât să ai amândouă picioarele şi să fii azvârlit în gheenă, în focul cel nestins,
46. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
47. Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră de poticnire, scoate-l; că mai bine-ţi este să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un singur ochi decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în gheena focului,
48. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.
49. Că fiecare cu foc se va săra, aşa cum orice jertfă se va săra cu sare.
50. Bună este sarea; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii!”
1. Şi sculându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeii, de cealaltă parte a Iordanului; şi mulţimile s’au adunat iarăşi la El şi El iarăşi le învăţa, după cum Îi era obiceiul.
2. Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă unui bărbat îi este îngăduit să-şi lase femeia.