Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să primesc simțirea puterii din cuvintele Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola către Evrei a Sf. Ap. Pavel (7, 18-25)

18. Astfel, prima poruncă se desfiinţează din pricina neputinţei şi a nefolosului ei
19. – căci legea n’a desăvârşit nimic –; în schimb, ni s’a adus o mai bună nădejde prin care ne apropiem de Dumnezeu,
20. şi încă nu fără jurământ; căci aceia fără jurământ au devenit preoţi,
21. dar El, cu jurământ, prin Cel ce I-a grăit: Juratu-S’a Domnul şi nu-I va părea rău: Tu eşti preot în veac.
22. Şi cu aceasta, Iisus a devenit chezaşul unui mai bun testament.
23. Şi încă ceva: aceia mai-mulţi au devenit preoţi, fiindcă moartea îi împiedica să dăinuiască,
24. dar Iisus are o preoţie netrecătoare prin aceea că El rămâne în veac.
25. De aceea şi poate să-i mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce prin El se apropie de Dumnezeu, fiind El pururea viu ca să mijlocească pentru ei.

Din Sfânta Evanghelie după Luca (21, 37-38; 22, 1-8)

37. Şi ziua era învăţând în templu, iar noaptea, ieşind, o petrecea pe Muntele numit al Măslinilor.
38. Şi tot poporul venea dis-de-dimineaţă la El în templu, ca să-L asculte.
1. Şi se apropia sărbătoarea Azimelor, care se cheamă Paşti.
2. Şi arhiereii şi cărturarii căutau cum să-L omoare; că se temeau de popor.
3. Şi-atunci a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece.
4. Şi el s’a dus şi a stat de vorbă cu arhiereii şi cu căpeteniile oastei, cum să-L dea în mâinile lor.
5. Şi ei s’au bucurat şi s’au învoit să-i dea bani;
6. iar el a primit şi căuta să li-L dea în mână la adăpost de mulţime.
7. Şi a sosit ziua Azimelor, în care trebuia să se jertfească Paştile.
8. Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: „Mergeţi şi ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm”.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

A intrat satana în Iuda şi l-a învăţat cum să-L vândă pe Domnul; el s-a învoit şi L-a trădat. Satana a intrat în el fiindcă uşa îi era deschisă. Lăuntrul nostru este totdeauna zăvorât; Domnul Însuşi stă afară şi bate ca să I se deschidă. Dar atunci cum se deschide el? Prin încuviinţare. Satana intră în cel care înclină de partea sa; dimpotrivă, în cel care înclină de partea Domnului, intră Domnul. De faptul că intră satana, nu Domnul ci, însuşi omul este vinovat. Nu-ţi îngădui cugete plăcute satanei şi nu le primi, nu te lăsa înrâurit de ele şi nu te învoi cu ele şi satana va pleca aşa cum a venit, căci nu i s-a dat putere asupra nimănui. Dacă el pune stăpânire pe cineva, asta e din pricină că omul însuşi se dă rob. Începutul a tot răul sunt gândurile. Nu primi gândurile rele şi astfel vei închide satanei pentru totdeauna uşa sufletului tău. Dacă-ţi vin gânduri rele, nu ai ce-i face – nici un om nu scapă de asta şi nici nu este vreun păcat aici. Goneşte-le şi gata; vin iar, goneşte-le iar şi tot aşa întreaga viaţă. Dacă ai să primeşti gândurile şi ai să zăboveşti asupra lor, nu este de mirare că va apărea şi încuviinţarea față de ele; atunci ele vor deveni şi mai greu de alungat. După încuviinţare apar dorinţele rele de a săvârşi o nelegiuire sau alta. Dorinţele nehotărâte se opresc până la urmă asupra unui anumit păcat, apare hotărârea, şi gata păcatul! Ușa inimii este trântită la perete. Îndată ce
apare încuviinţarea la păcat, se năpusteşte înlăuntru satana şi începe să tiranisească sufletul. Sărmanul suflet este atunci gonit şi istovit întru săvârşirea faptelor netrebnice ca un rob sau ca un dobitoc de samar. De n-ar fi îngăduit gândurile rele, nu s-ar fi întâmplat nimic de felul acesta.