Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Ap. Pavel (5, 1-10)

1. Pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei mai tineri, ca pe fraţi;
2. pe femeile bătrâne, ca pe mame; pe cele tinere, ca pe surori, în toată curăţia.
3. Pe văduve cinsteşte-le, pe cele cu adevărat văduve.
4. Iar dacă o văduvă are copii sau nepoţi, ei să se înveţe mai întâi să-şi dovedească evlavia faţă de propria lor familie şi să-şi răsplătească părinţii, fiindcă bun este lucrul acesta şi primit înaintea lui Dumnezeu.
5. Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură şi-a pus nădejdea’n Dumnezeu şi stăruieşte’n cereri şi’n rugăciuni noaptea şi ziua;
6. iar cea care trăieşte’n desfătări, deşi trăieşte, e moartă.
7. Porunceşte-le şi aceasta, pentru ca ele să fie la adăpost de orice învinuire.
8. Dacă însă cineva nu poartă grijă de ai săi, şi mai ales de cei din casa lui, acela s’a lepădat de credinţă şi e mai rău decât un necredincios.
9. Pentru ca o văduvă să fie înscrisă ca atare, ea trebuie să aibă cel puţin şaizeci de ani, să fi fost femeia unui singur bărbat,
10. să aibă mărturie pentru faptele ei frumoase: dacă a crescut copii, dacă i-a ospeţit pe cei străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă i-a ajutat pe cei strâmtoraţi, dacă s’a dăruit pe sine întregii fapte bune.

Din Sfânta Evanghelie după Luca (17, 20-25)

20. Şi fiind întrebat de farisei: când va veni împărăţia lui Dumnezeu?, El le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip văzut.
21. Şi nici nu vor zice: Iat-o, e aici!, sau: Acolo! Că iată, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru”.
22. Zis-a către ucenici: „Veni-vor zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului şi n’o veţi vedea.
23. Şi vă vor spune: Iată, acolo este!, iată, aici!; nu vă duceţi şi nu vă luaţi după ei.
24. Că după cum fulgerul, fulgerând dintr’o parte de sub cer luminează pân’la cealaltă parte de sub cer, aşa va fi şi Fiul Omului în ziua Sa.
25. Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe şi să fie lepădat de neamul acesta.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Spunând că Fiul Omului va apărea ca fulgerul în ziua Sa, luminând într-o clipă întreaga lume de sub cer, Domnul a adăugat: „Mai întâi El trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de neamul acesta.” Din logica frazei se vede că acest „trebuie să sufere multe” premerge venirea Domnului întru slavă. Prin urmare, toată vremea ce se va scurge până în acea zi e pentru Domnul vreme de pătimiri. În trupul Său a pătimit la o vreme anume; după aceea, pătimirile Sale au continuat în credincioşii Săi – durerile naşterii credincioşilor, a creşterii lor în duh şi a păzirii lor de lucrările vrăjmaşului, lăuntrice şi din afară, căci legătura acestora cu Domnul nu este doar gândită şi morală, ci legătură vie, care face ca tot ce-i atinge pe ei să Îl atingă şi pe El, Care e Capul lor. Pornind de la acest gând, nu putem să nu băgăm de seamă că Domnul suferă mult. Cele mai mari dureri ale Lui sunt căderile credincioşilor; încă şi mai dureroase sunt căderile din credinţă. Acestea însă nu-s decât loviturile cele mai însemnate; dar e rănit necontenit de necazurile şi de smintelile lor, precum şi de clătinarea credinţei lor de către necredinţă. Cuvintele şi scrierile care împrăştie credinţa sunt săgeţi aprinse ale celui viclean. În vremea de acum, acesta a pus pe picioare multe făurării din care scoate asemenea săgeţi. Inimile credincioşilor se tem, fiind lovite de către ele şi văzându-i pe alţii răniţi; împreună cu ei suferă şi Domnul. Dar se va arăta ziua slavei Domnului şi atunci se vor descoperi cele ascunse în întuneric, iar cei ce pătimesc se vor veseli dimpreună cu Domnul. Până atunci însă trebuie să răbdăm şi să ne rugăm.