aşa grăieşte Domnul:
Din Epistola către Galateni a Sf. Ap. Pavel (3, 8-12)
8. Iar Scriptura, prevăzând că prin credinţă îndreptăţeşte Dumnezeu neamurile, mai dinainte i-a binevestit lui Avraam că întru tine se vor binecuvânta toate neamurile.
9. Prin urmare, cei ce sunt din credinţă se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
10. Căci toţi cei ce sunt din faptele legii sunt sub blestem, că scris este: Blestemat este cel ce nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă.
11. Iar cum că prin lege nimeni nu se îndreptăţeşte în faţa lui Dumnezeu este lucru învederat, pentru că dreptul din credinţă va fi viu;
12. legea însă nu este din credinţă, dar cel ce va face acestea va fi viu prin ele.
Din Sfânta Evanghelie după Luca (9, 57-62)
57. Şi pe când mergeau ei pe cale, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde Te vei duce”.
58. Şi Iisus i-a zis: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului, cuiburi; dar Fiul Omului n’are unde să-Şi plece capul”.
59. Şi către altul a zis: „Urmează-Mi!” Iar acela a zis: „Doamne, mai întâi dă-mi voie să merg să-l îngrop pe tatăl meu”.
60. Iar El i-a zis: „Lasă-i pe morţi să-şi îngroape morţii, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu”.
61. Iar altul I-a zis: „Te voi urma, Doamne, dar mai întâi îngăduie-mi să-mi iau rămas-bun de la cei de acasă”.
62. Iar Iisus i-a zis: „Nici unul care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu”.
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,
Sfântul Teofan Zăvoratul
„Nimeni care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.” Asta înseamnă că cine vrea să se mântuiască, dar se uită cu părere de rău la lucrurile pe care trebuie să le lepede în acest scop, acela nu se mântuieşte, nu merge, nu se îndreaptă către Împărăţia lui Dumnezeu. Trebuie s-o rupem o dată pentru totdeauna cu tot ce poate împiedica lucrarea mântuirii. Cei ce vor să se mântuiască văd singuri asta, dar amână mereu despărţirea de anumite deprinderi pătimaşe. A rupe dintr-o dată cu toate aceste obişnuinţe li se pare o jertfă prea mare. Vor să se lase de ele „puţin câte puţin”, ca să nici nu bată la ochi, şi ies mai întotdeauna în pierdere. Se apucă de fapte mântuitoare, dar simţirile inimii rămân aceleaşi ca mai înainte. La început, nepotrivirea aceasta e foarte izbitoare, însă făgăduinţa „mâine mă voi schimba” astupă gura conştiinţei. Astfel se scurge „mâine” după „mâine”, iar conştiinţa oboseşte să repete într-una acelaşi lucru şi, în cele din urmă, tace. Începe să apară gândul: „Se poate şi aşa”. Acest gând devine din ce în ce mai puternic, iar apoi se încetăţeneşte pentru totdeauna, şi omul devine cucernic pe dinafară, însă neîndreptat pe dinăuntru: un mormânt văruit în ochii Domnului. Ceea ce e mai dureros este că aceşti oameni se îndreaptă la fel de greu, dacă nu chiar mai greu, decât cei împietriţi în păcate vădite… Iar ei cred că nu săvârşesc nimic rău.
0 Comments