Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să primesc simțirea puterii din cuvintele Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (1, 26-29; 2, 1-5)

26. Fiindcă uitaţi-vă la chemarea voastră, fraţilor: că nu mulţi sunt înţelepţi după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de neam bun;
27. dar tocmai pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de ruşine pe cei înţelepţi; şi tocmai pe cele slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de ruşine pe cei tari;
28. şi tocmai pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele dispreţuite le-a ales Dumnezeu; pe cele ce nu sunt, ca să le facă de nimic pe cele ce sunt,
29. aşa ca nici un trup să nu se laude în faţa lui Dumnezeu.
1. Şi când am venit la voi, fraţilor, nu cu greutatea cuvântului sau a înţelepciunii am venit eu să vă vestesc taina lui Dumnezeu.
2. Că n’am socotit ca’ntre voi să ştiu altceva decât pe Iisus Hristos; şi pe Acesta, răstignit…
3. Şi’ntru slăbiciune şi cu frică şi cu mare cutremur am fost la voi.
4. Şi cuvântul meu şi propovăduirea mea nu stăteau în cuvântări de’nduplecare ale înţelepciunii omeneşti, ci în arătarea Duhului şi a puterii,
5. pentru ca credinţa voastră să nu fie întru înţelepciunea oamenilor, ci întru puterea lui Dumnezeu.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (20, 29-34)

29. Şi ieşind ei din Ierihon, mulţime mare venea în urma Lui.
30. Şi iată doi orbi care şedeau lângă drum, auzind că trece Iisus au strigat, zicând: „Miluieşte-ne, Doamne, Fiul lui David!”
31. Dar mulţimea îi certa, ca să tacă; ei însă şi mai tare strigau, zicând: „Miluieşte-ne, Doamne, Fiul lui David!”
32. Şi Iisus, oprindu-Se, i-a chemat şi le-a zis: „Ce voiţi să vă fac?”
33. Ei i-au zis: „Doamne, să se deschidă ochii noştri!”
34. Şi făcându-I-Se milă, Iisus S’a atins de ochii lor şi ei îndată au văzut şi I-au urmat Lui.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Doi orbi din Ierihon strigă şi Domnul le dă înapoi vederea. Dar oare numai aceşti orbi erau în locurile acelea? Fireşte că nu. Dar de ce numai aceştia au primit vederea, iar ceilalţi nu? Fiindcă n-au strigat; şi n-au strigat fiindcă n-aveau nădejde; iar nădejde n-aveau fiindcă nu plăceau lui Dumnezeu, iar lui Dumnezeu nu-I plăceau fiindcă erau puţin credincioşi. Omul la care vine credinţa adevărată începe din aceeaşi clipă să placă lui Dumnezeu; plăcând lui Dumnezeu, începe să capete nădejde; iar din toate acestea se zămisleşte rugăciunea, care atrage tot ajutorul de sus. Unora ca acestora li se împlinesc întotdeauna cererile; însă şi ei ştiu cum să ceară şi ce se cuvine să ceară, pricep măsura cuviincioasă şi păstrează statornicia răbdătoare în rugăciune. Toate acestea sunt neapărat trebuincioase pentru reuşită; altminteri, rugăciunea în sine are aripile slabe.