Din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (14, 26-40)

26. Aşadar, fraţilor, ce trebuie făcut?: Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are o cântare, are o învăţătură, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
27. Dacă se grăieşte într’o limbă, să fie câte doi sau cel mult trei şi să grăiască pe rând, iar unul să tălmăcească;
28. iar dacă nu se află tălmăcitor, atunci să tacă’n Biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.
29. Profeţii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece.
30. Iar dacă altuia care şade i se va descoperi ceva, cel dintâi să tacă.
31. Fiindcă toţi puteţi profetiza, unul câte unul, aşa ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie.
32. Şi duhurile profeţilor li se supun profeţilor,
33. pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii. Ca în toate Bisericile sfinţilor,
34. femeile voastre să tacă’n adunările bisericeşti; fiindcă lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, aşa cum spune şi legea.
35. Iar dacă vor să înveţe ceva, să-i întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşinos ca femeile să vorbească’n Biserică.
36. Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu?, sau numai până la voi a ajuns?
37. Dacă i se pare cuiva că este profet sau om duhovnicesc, să recunoască faptul că ceea ce vă scriu eu e o poruncă a Domnului.
38. Dar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie!…
39. Prin urmare, fraţii mei, râvniţi a profetiza şi nu opriţi să se grăiască’n limbi;
40. dar toate să se facă’n cuviinţă şi după rânduială.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (21, 12-14, 17-20)

12. Şi a intrat Iisus în templu şi i-a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei
13. şi le-a zis: „Scris este: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari”.
14. Şi au venit la El în templu orbi şi şchiopi şi i-a vindecat.
17. Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, la Betania, şi a rămas acolo peste noapte.
18. Iar dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, a flămânzit;
19. şi văzând un smochin lângă drum, S’a dus la el, dar în el n’a găsit nimic decât numai frunze, şi i-a zis: „Rod să nu mai porţi în veac!” Şi îndată smochinul s’a uscat.
20. Şi văzând aceasta, ucenicii s’au minunat, zicând: „Cum de s’a uscat smochinul dintr’o dată?”…

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari”. Toată lumea ştie că un locaş de închinare cere cucernicie, adunare a gândurilor, adâncire în cugetarea la cele dumnezeieşti şi stare ca înaintea lui Dumnezeu; şi totuşi, cine face asta? Oamenii merg la biserică plini de dorinţa de a se ruga, pentru puţină vreme stau în ea cu râvnă fierbinte, apoi, însă, gândurile încep să hoinărească şi în cap are loc un negoţ mai zgomotos decât acela peste care a dat Domnul în templul din Ierusalim. De ce aşa? Pentru că felul în care stăm în biserică oglindeşte întreaga noastră viaţă duhovnicească. Precum trăim, aşa stăm şi în biserică. Biserica înrâureşte şi întrucâtva sprijină mişcările duhovniceşti ale sufletului; apoi, însă, perindarea stărilor noastre sufleteşti obişnuite îşi ia ce este al său. Drept aceea, dacă vrei să stai în biserică aşa cum ai sta înaintea lui Dumnezeu, pregăteşte-te pentru aceasta prin viaţa ta obişnuită; pe cât îţi stă în putere fii într-o stare de rugăciune. Această osteneală te va face, până la urmă, să stai cu evlavie în tot timpul pe care ţi-l petreci in biserică; iar aceasta te va ajuta să-ţi sporeşti evlavia şi în viaţa obişnuită. Astfel, vei urca tot mai sus şi mai sus. Aşadar, Doamne, ajută: pune început bun!