Din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (11, 8-22)

8. – pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat,
9. şi pentru că nu bărbatul a fost zidit pentru femeie, ci femeia pentru bărbat –.
10. De aceea femeia este datoare să aibă văl pe capul său, de dragul îngerilor.
11. Totuşi, întru Domnul nici femeia fără bărbat şi nici bărbatul fără femeie,
12. fiindcă aşa cum femeia este din bărbat, tot astfel şi bărbatul este prin femeie; şi toate sunt de la Dumnezeu.
13. Judecaţi voi înşivă: E cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
14. Oare nu însăşi firea vă învaţă că pentru bărbat e ruşinos dacă-şi poartă părul lung,
15. în timp ce dacă femeia-şi poartă părul lung e spre slava ei? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ.
16. Iar dacă i se pare cuiva că pentru asta trebuie să se certe, noi nu avem un astfel de obicei, şi nici Bisericile lui Dumnezeu.
17. Dar aceasta poruncindu-vă eu vouă, nu vă laud; că voi vă adunaţi nu spre mai bine, ci spre mai rău.
18. Fiindcă’n primul rând aud – şi’n parte cred – că atunci când vă adunaţi ca Biserică, între voi sunt dezbinări.
19. Căci între voi trebuie să fie şi eresuri, pentru ca să se vădească’ntre voi cei încercaţi.
20. Aşadar, când vă adunaţi laolaltă, nu e Cina Domnului aceea pe care o mâncaţi,
21. că fiecare o ia’nainte să mănânce de’ndată ce s’a aşezat la masă, şi unul e flămând în timp ce altul se îmbată.
22. Oare n’aveţi voi case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi-i ruşinaţi pe cei ce nu au? Ce să vă spun? Să vă laud? Întru aceasta nu vă laud.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (17, 10-17)

10. Şi ucenicii L-au întrebat, zicând: „Pentru ce dar spun cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie?”
11. Iar El, răspunzând, a zis: „Ilie, într’adevăr, va veni, şi pe toate le va aşeza din nou la locul lor;
12. Eu însă vă spun vouă că Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el câte-au vrut; tot aşa va pătimi şi Fiul Omului de la ei”.
13. Atunci au înţeles ucenicii că Iisus le-a vorbit de Ioan Botezătorul.
14. Şi mergând ei spre mulţime, s’a apropiat de El un om căzându-I în genunchi
15. şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi pătimeşte rău, că deseori cade în foc şi deseori în apă;
16. şi l-am adus la ucenicii Tăi şi ei n’au fost în stare să-l vindece”.
17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?… Aduceţi-Mi-l aici!”

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Despre Ioan Botezătorul, Domnul a spus: „Ilie a şi venit, însă ei nu l-au cunoscut”. De ce? Pentru că nu au luat aminte la căile lui Dumnezeu şi nu s-au interesat de ele: aveau altă dispoziţie sufletească, alte gusturi, alt fel de a vedea lucrurile. În afara sferei lucrurilor dumnezeieşti, curiozitatea lor era cât se poate de puternică, iar în acest domeniu nu cugetau nimic, fiind străini de el. Dispoziţia sufletească are o intuiţie aparte, care observă şi stabileşte îndată cele ce-i sunt familiare, oricât de ascunse ar fi acestea. Artistul, savantul şi economistul pot cerceta un lucru cu egală luare aminte, dar judecata şi-o va face fiecare după criteriile proprii – unul după frumuseţe, celălalt, după relaţiile cauzale, cel de-al treilea, după utilitate. Aşa şi iudeii: au judecat cu privire la Ioan, iar apoi cu privire la Mântuitorul, potrivit dispoziţiei pe care o aveau; iar întrucât această dispoziţie nu era după Dumnezeu, nu i-au înţeles pe Ioan şi pe Hristos, care săvârşeau lucrarea lui Dumnezeu. Iată că şi în ziua de azi au început să nu-i mai înţeleagă nici pe Înaintemergătorul, nici pe Domnul şi fac cu ei ce vor. S-a pornit o prigoană ascunsă împotriva creştinismului, prigoană care pe alocuri a început să aibă loc şi pe faţă, cum s-a întâmplat nu demult la Paris. Ceea ce s-a întâmplat acolo la scară mică, ne putem aştepta să se întâmple, cu vremea, la scară mare. Mântuieşte-ne, Doamne!