Rugăciune a Sf. Isaac Sirul
Doamne, dă-mi să primesc simțirea puterii din cuvintele Scripturii. Amin.

aşa grăieşte Domnul:

Din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (10, 12-22)

12. Prin urmare, cel căruia i se pare că stă’n picioare să ia seama să nu cadă.
13. Ispită nu v’a cuprins decât la măsura omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât vă stă’n putere, ci odată cu ispita vă va aduce şi calea de a ieşi din ea, ca s’o puteţi răbda.
14. De aceea, iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli.
15. Ca unor înţelepţi vă vorbesc; judecaţi voi ce vă spun.
16. Paharul binecuvântării pe care noi îl binecuvântăm, nu este oare împărtăşirea cu Sângele lui Hristos? Pâinea pe care noi o frângem, nu este oare împărtăşirea cu Trupul lui Hristos?
17. De vreme ce este o singură Pâine, noi, cei mulţi, un singur trup suntem, fiindcă toţi dintr’o singură Pâine ne împărtăşim.
18. Priviţi-l pe Israel cel după trup: Cei ce mănâncă jertfele, nu sunt ei oare părtaşi altarului?
19. Ce vreau să spun?: că ceea ce i s’a jertfit idolului este ceva?, sau că idolul este ceva?
20. Nu, ci doar că ceea ce jertfesc păgânii, jertfesc demonilor şi nu lui Dumnezeu. Şi eu nu vreau ca voi să deveniţi părtaşi ai demonilor.
21. Nu puteţi bea paharul Domnului şi paharul demonilor; nu vă puteţi împărtăşi din masa Domnului şi din masa demonilor.
22. Oare vrem să stârnim gelozia lui Dumnezeu? Suntem noi mai tari decât El?…

Din Sfânta Evanghelie după Matei (16, 20-24)

20. Atunci le-a poruncit ucenicilor să nu spună nimănui că El este Hristosul.
21. De atunci a început Iisus să le arate ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să învie.
22. Şi Petru, luându-L deoparte, a început să-L dojenească, zicându-I: „Fie-Ţi milă de Tine, Doamne!, asta să nu Ţi se întâmple!”
23. Iar El, întorcându-Se, i-a zis lui Petru: „Mergi înapoia Mea, Satano!; piatră de poticnire-Mi eşti, că nu le cugeţi pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor!”
24. Atunci Iisus le-a zis ucenicilor Săi: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Atunci când Sfinţii Apostoli L-au mărturisit pe Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu, El a zis că „se cuvine… să pătimească… şi să fie ucis”. Lucrarea Sa era gata: rămânea numai să fie desăvârşită prin moartea pe cruce. Acelaşi lucru se întâmplă şi în privinţa sporirii duhovniceşti a creştinului. Câtă vreme el se mai luptă cu patimile, vrăjmaşul încă trage nădejde să-l mai ducă cumva în ispită; însă când patimile se potolesc şi vrăjmaşul nu mai are de acum putere să le aţâţe, el stârneşte ispite din afară: tot felul de prigoniri nedrepte, şi încă dintre cele mai anevoie de îndurat; se străduie să insufle gândul: „De ce să te osteneşti şi să te lupţi? Oricum, n-ai nici un folos din asta”. Însă atunci când el se pregăteşte în acest chip să vină cu război din afară, Domnul trimite ostenitorului său duhul răbdării şi, mai înainte ca vrăjmaşul să reuşească a pricinui vreun necaz, însufleţeşte inima lui să fie gata a primi toate felurile de pătimiri şi neplăceri, iar vrăjmaşului nu-i reuşeşte vicleşugul. După cum Domnul a spus despre Sine că „se cuvine să pătimească”, şi aceştia încearcă o anumită însetare de pătimiri; şi atunci când ele vin, le întâmpină cu bucurie, le sorb aşa cum soarbe însetatul apa răcoroasă.