Din Epistola Întâi către Corinteni a Sf. Ap. Pavel (10, 5-12)

5. Dar cei mai mulţi din ei nu I-au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie.
6. Şi aceste pilde pentru noi s’au făcut, ca să nu poftim la cele rele, aşa cum au poftit aceia.
7. Nici închinători la idoli să nu vă faceţi, ca unii din ei; precum este scris: A şezut poporul să mănânce şi să bea şi s’au sculat să joace;
8. nici să nu ne desfrânăm, aşa cum s’au desfrânat unii din ei şi’ntr’o singură zi au căzut douăzeci şi trei de mii;
9. nici să-L ispitim pe Domnul, aşa cum L-au ispitit unii din ei şi au pierit de şerpi;
10. nici să cârtiţi, aşa cum au cârtit unii din ei, şi nimiciţi au fost de către Nimicitor.
11. Şi toate acestea li s’au întâmplat lor ca pilde şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, a celor care-am ajuns sfârşiturile veacurilor.
12. Prin urmare, cel căruia i se pare că stă’n picioare să ia seama să nu cadă.

Din Sfânta Evanghelie după Matei (16, 6-12)

6. Iar Iisus le-a zis: „Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor”.
7. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: „N’am luat pâine!…”.
8. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, le-a zis: „Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin-credincioşilor, că n’aţi luat pâine?
9. Încă nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi luat?;
10. nici de cele şapte pâini la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat?
11. Cum de nu pricepeţi că nu despre pâine v’am vorbit, ci să vă feriţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?”
12. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor”, a grăit Domnul. Saducheii sunt întruchiparea nepăsării; fariseii, a oamenilor ce poartă înfăţişare de râvnitori (zeloşi). Cei dintâi nu fac nimic, iar ceilalţi par că se sârguiesc, dar nu le iese de fapt nimic. La noi, seamănă cu ei cei atraşi de ideile umanitarismului. Ei vorbesc foarte mult despre binele poporului, dar poporul nu vede nici un bine din partea lor, căci ei numai vorbesc, dar nu fac. Umanitarismul lor este de paradă, ei numai par că îl au; de fapt însă nu-s decât nişte egoişti. Cuvântările nu cer nici o jertfă – ca atare, sunt foarte darnici cu ele; dar dacă vine vorba de jertfe, ei dau înapoi. În ziua de azi, mai toţi sunt nişte făţarnici; se dau drept altceva decât sunt – oameni plini de râvnă pentru binele şi luminarea obştească, rămânând foarte mulţumiţi atunci când reuşesc să arate din gură că sunt într-adevăr astfel. De aceea, îndată ce se porneşte vreo acţiune de binefacere, toţi dau cu gura, însă cu fapta nu dă zor nimeni, şi treaba n-are nici un spor. Nu aştepta jertfe de la aceşti oameni; de ceilalţi nu le pasă, lor să le meargă bine. Se mai întâmplă însă ca ei, fără să-şi bată capul cu planuri de binefacere, să facă danii de ochii lumii. Amândouă aceste purtări au fost osândite de către Domnul, Care ne-a poruncit să ne umplem de dragoste nefăţarnică unii faţă de alţii, dragoste căreia nu-i place să pozeze.