Din Epistola către Romani a Sf. Ap. Pavel (11, 25-36)

25. Dar ca nu cumva să vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi, nu vreau ca voi, fraţilor, să nu ştiţi taina aceasta: lui Israel i s’a făcut împietrire în parte până ce întregul număr al păgânilor va fi intrat.
26. Şi’n felul acesta, întregul Israel se va mântui, precum este scris: Din Sion va veni Izbăvitorul şi necredincioşiile le va îndepărta de la Iacob;
27. şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatul lor.
28. E adevărat că, potrivit Evangheliei, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră; dar, potrivit Alegerii, ei sunt iubiţi din pricina părinţilor.
29. Pentru că darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu pot fi luate înapoi.
30. Aşa cum voi odinioară n’aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi fost miluiţi prin neascultarea lor,
31. tot astfel şi ei n’au ascultat acum, pentru ca prin mila dăruită vouă să fie şi ei miluiţi acum.
32. Căci Dumnezeu pe toţi i-a închis în neascultare, pentru ca pe toţi să-i miluiască.
33. O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt căile Lui de necercetat şi judecăţile Sale de nepătruns!
34. Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
35. Sau cine I-a dat Lui primul ca să poată fi plătit în schimb?
36. Pentru că din El şi prin El şi’ntru El sunt toate, Lui fie-I slava în veci. Amin!

Din Sfânta Evanghelie după Matei (12, 1-8)

1. În vremea aceea mergea Iisus printre holde într’o zi de sâmbătă, iar ucenicii Săi au flămânzit şi au început să smulgă spice şi să mănânce.
2. Văzând aceasta, fariseii au zis către El: „Iată, ucenicii tăi fac ceea ce nu se cuvine să facă sâmbăta”.
3. Iar El le-a zis: „Oare n’aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau cu el?,
4. cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii-înainte, care nu-i erau îngăduite lui să le mănânce, nici celor ce erau cu el, ci numai preoţilor?
5. Sau n’aţi citit în lege că preoţii în templu calcă sâmbăta în zi de sâmbătă şi sunt fără vină?
6. Ci v’o spun Eu vouă că aici este Unul mai mare decât templul!
7. Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă, n’aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.
8. Că Fiul Omului este Domn al sâmbetei”.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

„Dacă ştiaţi ce înseamnă: Milă voiesc iar nu jertfă, n-aţi fi osândit pe cei nevinovaţi.” Aşadar, pentru a ne izbăvi de păcatul osândirii, trebuie să dobândim inima milostivă. Inima milostivă nu judecă nu numai încălcările părelnice ale legii, dar nici pe cele învederate tuturor. În loc să judece, ea compătimeşte, şi mai degrabă va plânge decât să mustre. Cu adevărat, păcatul osândirii e rodul unei inimi nemilostive, care se bucură de răul altuia şi află desfătare în înjosirea aproapelui, în prihănirea numelui acestuia, în terfelirea cinstei lui. Această faptă este ucidere de om şi este săvârşită în duhul celui care e ucigaş de oameni dintru început. Aici se alătură clevetirea, care e din acelaşi izvor: căci diavolul de aceea se şi numeşte diavol* – întrucât cleveteşte şi răspândeşte pretutindeni clevetirea. Grăbeşte-te să trezeşti în tine mila îndată ce îţi vine reaua dorinţa de a judeca şi cu inima plină de milă să cazi apoi cu rugăciune la Dumnezeu, ca El să te miluiască şi pe tine: nu doar pe cel pe care ai vrut să-l osândeşti, ci şi pe tine însuţi, care poate că ai mai multă nevoie de milă decât el – şi ispita cea rea are să piară.

* în limba greacă veche, cuvântul diabolos avea şi înţelesul de „calomniator”, „clevetitor”, „cel care
umblă cu pâra” – n.tr.