O dată la 3 săptămâni, ne adunăm în Sala Mare din curtea bisericii pentru a ne bucura împreună de citirea cuvântului dumnezeiesc descoperit sfântului apostol Ioan și, prin el, nouă, celor ce dorim să ne numărăm între ucenicii lui Iisus. Și de unde altundeva putem afla mai bine conduita unui ucenic decât din Sfintele Scripturi și mai ales din cele ale Noului Testament? Și dacă vom vrea și vom căuta să urmăm modelul primilor ucenici, vom afla că aceștia, când se întâlneau, „într’un cuget stăruiau în rugăciune”; iar pentru a dobândi același cuget, care să fie în Hristos, este de neapărată trebuință să cunoaștem „marea și atotsfânta voie a lui Dumnezeu”, străduindu-ne, după cum ne învață sfântul Ignatie (Briancianinov), „să ne însușim Evanghelia cu mintea și cu inima”.

La grupul de studiu nu facem decât să punem un început acestui demers de a ne obișnui cu citirea regulată și sistematică a Sfintei Scripturi, în lumina învățăturilor Bisericii. Mai ales am vrea să ne învățăm ca, atunci când suntem adunați doi sau mai mulți, să Îl aducem pe Dumnezeu între noi, astfel încât timpul petrecut împreună să fie spre slava Sa și spre folosul nostru; căci, așa cum ne zice apostolul Pavel, ne sunt toate îngăduite, dar nu toate ne și sunt de folos.

Câteva cuvinte despre Evanghelia lui Ioanbible

Aceasta fost scrisă în cetatea Efesului, către sfârșitul secolului I, anii 96-98, fiind destinată creștinilor din Asia Mică pe care apostolul voia să-i întărească în credința cea nouă și luminată a Mântuitorului și să-i ferească de primele erezii.

Scrierea apostolului Ioan completează celelalte trei evanghelii cu relatări inedite din viața și învățătura Domnului. Aceasta nu este o colecție de amintiri trăite sau reconstituiri documentare, ci, așa cum ne arată mitropolitul Bartolomeu al Clujului, ea constituie sinteza unei propovăduiri apostolice de mai bine de 50 de ani, timp în care „esențele s’au decantat într-o arhitectură de neegalat în măreție, soliditate, finețe și transparență.”

Prin evanghelia sa, Ioan vrea să schimbe modalitatea de prezentare a istoriei. Astfel, el ignoră succesiunea evenimentelor istorice, stabilind o altă cronologie – aceea a realității lui Dumnezeu: Cuvântul lui Dumnezeu se află la Dumnezeu încă din veşnicie, prin Cuvânt Dumnezeu creează lumea, prin Cuvânt o cârmuieşte şi tot prin Cuvânt o mântuieşte.