Din Apocalipsa Sf. Ap. Ioan (5)

1. Am văzut apoi în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron o carte scrisă pe dinlăuntru şi pe dos, pecetluită cu şapte peceţi.
2. Şi-am văzut un înger puternic care striga cu glas mare: „Cine oare este vrednic să deschidă cartea şi să-i desfacă peceţile?”
3. Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite’n ea.
4. Şi eu mult plângeam că nimeni n’a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite’n ea.
5. Şi unul dintre Bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată, Leul din seminţia lui Iuda, rădăcina lui David, El a biruit să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei”.
6. Şi’n mijlocul tronului şi al celor patru Fiinţe şi’n mijlocul Bătrânilor am văzut un Miel, stând ca înjunghiat; El avea şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu trimise’n tot pământul.
7. Şi El a venit şi a luat cartea din dreapta Celui ce şedea pe tron.
8. Şi când a luat cartea, cele patru Fiinţe şi cei douăzeci şi patru de Bătrâni au căzut înaintea Mielului, fiecare având o ţiteră şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.
9. Şi cântau o cântare nouă, zicând: „Vrednic eşti să iei cartea şi să-i deschizi peceţile, pentru că Tu ai fost înjunghiat, şi cu sângele Tău I-ai răscumpărat lui Dumnezeu oameni din fiece seminţie şi limbă şi popor şi neam;
10. şi i-ai făcut pe ei împărăţie şi preoţi Dumnezeului nostru, şi ei vor domni pe pământ”.
11. Şi-am văzut şi-am auzit glas de îngeri mulţi, de jur-împrejurul tronului şi-al Fiinţelor şi-al Bătrânilor; şi numărul lor era miriade de miriade şi mii de mii,
12. zicând cu glas mare: „Vrednic este El, Mielul cel înjunghiat, să primească puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi slava şi binecuvântarea!”
13. Şi toată făptura care este’n cer şi pe pământ şi sub pământ şi’n mare, şi pe toate câte sunt într’însele le-am auzit, zicând: „Celui ce şade pe tron şi Mielului, Lor fie-le binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea în vecii vecilor!”
14. Şi cele patru Fiinţe ziceau: „Amin!” Iar Bătrânii căzură la pământ şi se’nchinară.

Tâlcuirea Apocalipsei de la Sfinții Părinți până în zilele noastre,

pr. Ioan Sorin Uscă

Cartea aceasta întrutot înţeleaptă este mintea lui Dumnezeu, în care sunt scrişi toţi oamenii şi în care sunt adâncurile judecăţii lui Dumnezeu. Şi e scrisă pe dinlăuntru pentru lucrurile Duhului Cel tăinuit din ea, care nu se pot lesne înţelege şi sunt necuprinse de minte. Iar partea dinafară arată Scriptura, căci cele scrise în Scripturi se cuprind lesne. Iar cele şapte peceţi arată desăvârşita cunoştinţă cea adevărată şi de nimeni ştiută a cărţii, sau iconomia Celui care cunoaşte adâncul Duhului lui Dumnezeu, pe care nu poate să o dezlege (înţeleagă) nici o făptură din cele zidite. Prin carte se mai înţeleg şi proorociile, despre care Însuşi Hristos zice că s-au împlinit în parte prin Evanghelie (Luca 21, 22; 24, 44), iar cele rămase se vor împlini în zilele cele de apoi”.

Spunând: nimeni nu putea să deschidă cartea se înţelege că nici îngerii, nici oamenii ce sunt în trup, nici sfinţii ce au ieşit din trup n-au dobândit ştiinţa deplină a judecăţilor lui Dumnezeu, decât numai Mielul lui Dumnezeu, Care a dezlegat pecetea celor proorocite mai demult. Şi a dezlegat-o prin Sine Însuşi, prin venirea Sa în lume. Nici unei fiinţe create nu-i este accesibilă cunoaşterea tainelor lui Dumnezeu. Această inaccesibilitate este subliniată şi prin expresia nici să se uite în ea, adică nici măcar s-o privească.

De o viziune asemănătoare celei din Apocalipsă s-a învrednicit şi martirul Saturus, cel împreună pătimitor cu Sfintele Perpetua şi Felicitas (martirizate, împreună cu alţi patru creştini, în anul 203, la Cartagina, în vremea împăratului Septimiu Sever): „Şi am ajuns aproape de un locaş ai cărui pereţi erau făcuţi parcă din lumină. Iar înaintea porţii acelui locaş stăteau patru îngeri care îmbrăcau pe cei ce intrau în veşminte albe. Şi am intrat şi am auzit un glas armonios, fără încetare: – Sfânt, Sfânt, Sfânt! Şi am văzut în acel loc şezând un bărbat bătrân cu perii capului ca zăpada, dar cu o faţă de tânăr; picioarele lui nu le-am văzut. Iar la dreapta şi la stânga lui stăteau patru bătrâni, şi în urma acestora stăteau în picioare mai mulţi alţi bătrâni”.