Din Apocalipsa Sf. Ap. Ioan (2)

1. Îngerului Bisericii din Efes scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce ţine’n dreapta Sa cele şapte stele, Cel ce umblă’n mijlocul celor şapte sfeşnice de aur:
2. Îţi ştiu faptele şi osteneala şi răbdarea şi că nu-i poţi suferi pe cei răi şi că i-ai pus la’ncercare pe cei ce-şi spun apostoli şi nu sunt, şi că i-ai aflat mincinoşi,
3. şi că ai răbdare şi c’ai îndurat de dragul numelui Meu şi că n’ai obosit.
4. Dar am împotriva ta că ţi-ai părăsit iubirea dintâi.
5. Adu-ţi aminte deci de unde ai căzut şi pocăieşte-te şi fă-ţi faptele cele dintâi; dar dacă nu, Eu vin la tine şi voi muta sfeşnicul tău din locul lui…, dacă nu te vei pocăi.
6. Dar o ai pe aceasta: că urăşti faptele nicolaiţilor, pe care şi Eu le urăsc.
7. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorului, lui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este’n raiul lui Dumnezeu.
8. Iar îngerului Bisericii din Smirna scrie-i: Aşa grăieşte Cel-dintâi şi Cel-de-pe-urmă, Cel ce a murit şi a revenit la viaţă:
9. Îţi ştiu necazul şi sărăcia (tu însă eşti bogat) şi defăimarea din partea celor ce-şi spun iudei şi nu sunt, ci sinagogă a Satanei.
10. Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Iată, pe unii dintre voi va să-i arunce diavolul în temniţă, ca să fiţi puşi la’ncercare, şi veţi avea zece zile de necaz. Fii credincios pân’la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii.
11. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorul nu va fi vătămat de moartea cea de-a doua.
12. Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i: Aşa grăieşte Cel ce are sabia ascuţită’n două tăişuri:
13. Ştiu unde locuieşti: acolo unde-i scaunul Satanei. Şi te ţii de numele Meu, şi credinţa nu Mi-ai tăgăduit-o nici chiar în zilele lui Antipa, martorul Meu, credinciosul Meu, care-a fost ucis la voi, acolo unde locuieşte Satana.
14. Dar împotriva ta am câteva lucruri: Ai acolo pe unii care se ţin de învăţătura lui Balaam, cel care-l învăţa pe Balac să pună piatră de poticnire înaintea fiilor lui Israel, ca să mănânce carne jertfită idolilor şi să se desfrâneze.
15. Aşa şi tu, îi ai pe unii care se ţin de învăţătura nicolaiţilor.
16. Aşadar, pocăieşte-te; dar dacă nu, Eu vin la tine curând şi Mă voi război împotrivă-le cu sabia gurii Mele.
17. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor: Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi-i voi da o pietricică albă şi pe pietricică scris un nume nou, pe care nimeni nu-l ştie decât cel care-l primeşte.
18. Iar îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: Aşa grăieşte Fiul lui Dumnezeu, Cel căruia Îi sunt ochii ca para focului şi picioarele asemenea bronzului:
19. Îţi ştiu faptele şi iubirea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea şi că faptele tale cele de pe urmă sunt mai multe decât cele dintâi.
20. Dar am împotriva ta că o’ngădui pe femeia Izabela, care-şi spune proorociţă şi-i învaţă şi-i amăgeşte pe robii Mei să se desfrâneze şi să mănânce cărnuri jertfite idolilor.
21. Şi i-am dat timp să se pocăiască şi nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei.
22. Iată, pe ea o arunc bolnavă’n pat; şi pe cei ce se desfrânează cu ea, în mare necaz, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23. Şi pe fiii ei cu moarte-i voi ucide, şi toate Bisericile vor cunoaşte că Eu sunt Cel care cercetez rărunchii şi inimile şi vă voi da vouă, fiecăruia, după faptele voastre.
24. Dar v’o spun Eu vouă, celorlalţi din Tiatira câţi nu au învăţătura aceasta, celor ce n’au cunoscut, aşa cum spun ei, adâncurile Satanei: nu pun peste voi o altă greutate,
25. dar ceea ce aveţi, ţineţi cu tărie până ce voi veni.
26. Iar biruitorului şi celui ce păzeşte pân’la capăt faptele Mele îi voi da stăpânire peste neamuri
27. şi cu toiag de fier le va păstori şi ca pe vasele de lut le va sfărâma, aşa cum şi Eu am primit putere de la Tatăl Meu;
28. şi-i voi da Steaua cea de Dimineaţă.
29. Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor.

Tâlcuirea Apocalipsei de la Sfinții Părinți până în zilele noastre,

pr. Ioan Sorin Uscă

Cel ce a spus: „Foc am venit să arunc pe pământ” (Luca 12, 49), să-l arunce în inima ta şi a mea şi să te văd pe tine crescând ca „cedrii Libanului şi înflorind ca un finic” (Psalmi 91, 13) în raiul Dumnezeului meu. Evangheliile te vor invita să te întinzi pentru ospăţ în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac, ale lui Iacob, în împărăţia Tatălui, ca să mănânci acolo din copacul vieţii şi să bei vin din adevărata viţă, vin nou, cu Hristos în împărăţia Tatălui Său. Biruinţa e, desigur, în lupta cu ispitele, luptă de care nimeni nu e scutit: „Niciodată n-am întâlnit pe cineva atât de credincios şi atât de evlavios, încât să nu fi simţit lipsa harului sau o micşorare a râvnei duhovniceşti. Nici un sfânt n-a fost răpit atât de sus şi n-a fost atât de luminat, încât să nu fi fost ispitit, ori înainte, ori după luminare. Căci nu este vrednic să privească prin ochii minţii pe Dumnezeu acela care n-a suferit nici un necaz pentru Dumnezeu. De obicei, o încercare este înaintemergătoarea unei mângâieri viitoare. Căci celor încercaţi prin ispite le este făgăduită mângâierea cerească. „Celui ce va birui, zice Domnul, îi voi da să mănânce din pomul vieţii”. Iar dumnezeiasca mângâiere se dă ca omul să se facă mai puternic, pentru a răbda necazurile. Şi încercarea vine ca nu cumva omul să se mândrească cu fapta bună. Diavolul nu doarme, iar trupul încă nu este mort: aşadar, nu înceta să te pregăteşti de luptă, căci în dreapta şi în stânga sunt duşmani care niciodată nu se odihnesc. La pomul vieţii biruie cel ajuns la curăţie şi la vederea nepătimaşă: „Acesta a depăşit văzduhul întunecos pe care David îl numeşte zid şi Părinţii l-au numit marea vieţii, a trecut de el şi a ajuns la limanul la care tot cel ce ajunge află tot binele. Fiindcă acolo e raiul, acolo pomul vieţii, acolo pâinea cea dulce, acolo băutura dumnezeiască, acolo e bogăţia neistovită a darurilor harului”.