Din Epistola întâi către Timotei a Sf. Ap. Pavel (4, 9-15)

9. Vrednic de crezare e cuvântul, şi de toată primirea;
10. fiindcă spre aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, că ne-am pus nădejdea’n Dumnezeul-Cel-Viu, Care este Mântuitor al tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor.
11. Pe acestea porunceşte-le şi învaţă-le.
12. Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; dimpotrivă, fă-te credincioşilor pildă în cuvânt, în purtare, în iubire, în duh, în credinţă, în curăţie.
13. Până ce voi veni eu, îndeletniceşte-te cu citirea, cu îndemnul, cu învăţarea.
14. Nu nesocoti harul care este întru tine, care ţi s’a dat prin profeţie cu punerea mâinilor preoţimii.
15. Pe acestea pune-le la inimă; de acestea ţine-te, pentru ca propăşirea ta să le fie vădită tuturor.

Din Sfânta Evanghelie după Luca (19, 1-10)

1. Şi intrând în Ierihon, trecea prin el.
2. Şi iată un bărbat cu numele Zaheu; şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.
3. Şi căuta să-L vadă pe Iisus, care este, dar nu putea din pricina mulţimii, pentru că era mic de statură.
4. Şi alergând înainte, s’a urcat într’un sicomor ca să-L vadă, că pe acolo avea să treacă.
5. Şi când Iisus a ajuns la locul acela, uitându-Se în sus a zis către el: „Zahee, grăbeşte-te de coboară, că astăzi în casa ta trebuie să rămân”.
6. Şi el s’a grăbit şi s’a coborât şi L-a primit bucurându-se.
7. Şi când au văzut, toţi murmurau, zicând că la un om păcătos a intrat să găzduiască.
8. Iar Zaheu, stând în picioare, a zis către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, şi dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”.
9. Şi Iisus a zis către el: „Astăzi i s’a făcut mântuire casei acesteia, că şi acesta este fiu al lui Avraam.
10. Că pe cel pierdut a venit Fiul Omului să-l caute şi să-l mântuiască”.

Tâlcuire a părintelui arhimandrit Nichifor Horia,

Dumnezeu a intrat în casa lui Zaheu şi a altor oameni şi S-a apropiat de oameni păcătoşi. Însă, mulţi vameşi erau în Israel, dar nu S-a dus Hristos să le bată la uşă. Nu S-a dus pentru că nu forţează, nu vrea să Se facă cunoscut cu sila, nu intră cu forţa peste noi. Atunci când, măcar din curiozitate, vrem să-L cunoaştem, cu inimă curată şi sinceră, Dumnezeu ni Se descoperă. Şi face minunea aceasta a înnoirii sufletului nostru. Înnoire care aduce o altă nădejde. Am nădejde în bani, în bogăţia mea care peste o lună poate să nu mai fie, pentru că e un cutremur sau dau faliment sau se schimbă legile. Dar, când am nădejde în Dumnezeu, nădejdea asta îmi rămâne şi când e cutremur, şi când se schimbă regimul, şi când se schimbă partidul şi când se clintesc toate din loc. Această nădejde mă face să văd şi dincolo de moarte şi să nu am gândul morţii ca pe ceva ce nu mi se va întâmpla nicicând; mi se va întâmpla cu siguranţă şi este, poate, singurul lucru de care pot fi sigur în această viaţă, că voi muri. Şi ştiu că Domnul este Domn al Învierii şi al Vieţii şi că moartea înseamnă împlinirea şi desăvârşirea alergării şi căutării mele, întâlnirea cu Dumnezeul Cel Viu. Dacă în viaţa mea Îl voi fi căutat și voi fi înţeles puterea cuvântului Lui.