Din Epistola Sobornicească a doua a Sf. Ap. Ioan (1, 1-13)

1. Bătrânul, către aleasa Doamnă şi către fiii ei, pe care eu îi iubesc întru adevăr – şi nu numai eu, ci şi toţi cei ce-au cunoscut adevărul –
2. în virtutea adevărului care rămâne întru noi şi’n veac va fi cu noi:
3. Har, milă, pace fie cu voi de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Iisus Hristos, Fiul Tatălui, întru adevăr şi iubire!
4. Foarte m’am bucurat că pe unii din fiii tăi i-am aflat trăind întru adevăr, aşa cum am primit noi poruncă de la Tatăl.
5. Şi acum te rog, Doamnă – nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci pe aceea pe care noi o avem încă de la’nceput –: să ne iubim unii pe alţii.
6. Şi aceasta este iubirea: să trăim după poruncile Lui; şi aceasta este porunca, aşa cum aţi auzit-o de la’nceput: să trăiţi întru iubire.
7. Pentru că mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup; unul ca acesta e amăgitorul şi antihristul.
8. Luaţi aminte la voi înşivă, ca să nu pierdeţi ceea ce aţi lucrat, ci să primiţi plată deplină.
9. Tot cel ce o apucă’nainte şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu-L are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui Îi are, acela, şi pe Tatăl, şi pe Fiul.
10. Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit!;
11. fiindcă cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.
12. Deşi am multe să vă scriu, n’am vrut s’o fac pe hârtie şi cu cerneală; dar nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
13. Te îmbrăţişează copiii surorii tale celei alese.

Din Sfânta Evanghelie după Marcu (15, 22-25, 33-41)

22. Şi L-au dus la locul Golgota, care se tâlcuieşte Locul Căpăţânii.
23. Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n’a luat.
24. Şi L-au răstignit şi şi-au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi pe ele, care ce să ia.
25. Şi era ceasul al treilea când L-au răstignit.
33. Iar când a fost ceasul al şaselea, întuneric s’a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea.
34. Şi la al nouălea ceas a strigat Iisus cu glas mare: „Eloi, Eloi, lama sabahtani?”, care se tălmăceşte: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M’ai părăsit?”
35. Şi auzind unii din cei ce stăteau acolo, ziceau: „Vezi, îl strigă pe Ilie…”.
36. Şi alergând unul, a umplut cu oţet un burete şi l-a pus într’o trestie şi I-a dat să bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă vine Ilie să-l coboare…”.
37. Iar Iisus, strigând cu glas mare, Şi-a dat duhul.
38. Şi catapeteasma templului s’a sfâşiat în două, de sus până jos.
39. Iar sutaşul care stătea în faţa Lui, văzând că El cu un astfel de strigăt Şi-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul Acesta!”
40. Şi erau şi femei care priveau de departe, între care şi Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacob cel Mic şi a lui Iosif, şi Salomeea,
41. care Îl urmau şi-I slujeau pe când El era în Galileea, şi altele multe care se suiseră cu El în Ierusalim.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu scrie: „mulţi amăgitori au ieşit în lume, care nu mărturisesc că Iisus Hristos a venit în trup.” Aşa era pe vremea lui; iar acum au ieşit în lume amăgitori care mărturisesc că Hristos a venit în trup, dar nu sunt mai puţin „amăgitori şi antihrişti”. Acest lucru a început să se vădească mai limpede începând cu vremea lui Arie şi continuă să se întâmple până acum. Cei vechi se poticneau mai mult în dogma despre persoana lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru; iar începând cu timpurile lui Luther, au început să se poticnească în învăţătura privind mântuirea în El. Şi câţi dintre aceştia nu s-au perindat? Şi la noi au apărut astfel de „amăgitori şi antihrişti”, care spun: „Crede şi e de-ajuns; nu e nevoie de nimic mai mult: nici de Biserică, nici de taine, nici de cler”. Şi aceştia încep, pentru a-i amăgi pe oameni, cu Iisus Hristos şi mântuirea în El, dar întrucât nu vorbesc după dreptate despre aceste lucruri, sunt antihrişti şi sunt supuşi blestemului. Păziţi-vă de ei! „Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, nu are pe Dumnezeu.” Nici ei nu-L au, fiindcă nu au învăţătura lui Hristos. Învăţătura aceasta este în Biserică, iar ei s-au rupt de Biserică. Numai cei care urmează Bisericii au învăţătura lui Hristos şi rămân în ea. Ca atare, au şi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi pe Dumnezeu-Tatăl, iar ceilalţi nu-L au măcar că spun că-L au. Nu primiţi pe unii ca aceştia şi nu le daţi bineţe (v.10)!