Din Epistola Sobornicească Întâi a Sf. Ap. Petru (1, 1-25; 2, 1-10)

1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei aleşi, aflaţi în trecere prin Diaspora – în Pont, în Galatia, în Capadocia, în Asia şi în Bitinia,
2. după preştiinţa lui Dumnezeu-Tatăl „aleşi” întru sfinţirea Duhului spre a I se supune lui Iisus Hristos şi a fi stropiţi cu sângele Său: Harul şi pacea să vi se’nmulţească!
3. Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce după marea Sa milă ne-a născut din nou prin învierea din morţi a lui Iisus Hristos, spre nădejde vie,
4. spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi,
5. cei ce cu puterea lui Dumnezeu sunteţi păziţi prin credinţă pentru o mântuire gata să se descopere în vremea de apoi.
6. Întru aceasta bucuraţi-vă, cu toate că acum pentru scurtă vreme ar trebui să fiţi întristaţi prin felurite încercări,
7. pentru ca încercarea credinţei voastre – mult mai scumpă decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc – să se afle spre laudă, mărire şi cinste la arătarea lui Iisus Hristos
8. pe Care-L iubiţi fără să-L fi văzut; întru Carele crezând fără ca încă să-L vedeţi, bucuraţi-vă cu bucurie de negrăit şi preamărită,
9. dobândind sfârşitul credinţei voastre: mântuirea sufletelor.
10. Mântuirea aceasta au căutat-o şi-au cercetat-o profeţii care au profeţit despre harul ce avea să fie al vostru,
11. cercetând ei timpul şi împrejurările pe care Duhul lui Hristos Care era’ntru ei le arăta atunci când mai dinainte mărturisea despre patimile lui Hristos şi despre măririle de după ele.
12. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înşişi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri care vi s’au vestit vouă acum prin cei ce’ntru Duhul Sfânt trimis din cer v’au propovăduit Evanghelia – cele spre care şi îngerii doresc să privească.
13. De aceea, încingeţi-vă coapsele cugetului, fiţi treji, nădăjduiţi pe de-a’ntregul în harul pe care-l veţi primi la arătarea lui Iisus Hristos.
14. Ca fii ai ascultării, nu vă potriviţi poftelor de-odinioară, din vremea neştiinţei voastre;
15. ci aşa cum Cel ce v’a chemat pe voi e sfânt, fiţi şi voi sfinţi în întreaga voastră purtare.
16. Că scris este: Voi veţi fi sfinţi, pentru că Eu sunt sfânt.
17. Şi dacă-L chemaţi ca pe un Tată pe Cel ce cu nepărtinire judecă după lucrarea fiecăruia, trăiţi-vă întru frică zilele vremelniciei voastre,
18. ştiind voi că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur aţi fost răscumpăraţi din deşarta voastră viaţă moştenită de la părinţi,
19. ci cu sângele cel scump – ca al unui miel nevinovat şi neprihănit – al lui Hristos,
20. Cel ce rânduit a fost mai’nainte de’ntemeierea lumii, dar Care’n anii cei mai de pe urmă S’a arătat de dragul vostru,
21. cei ce printr’Însul aţi crezut în Dumnezeu Care L-a înviat din morţi şi I-a dat slavă, în aşa fel încât credinţa şi nădejdea voastră să fie’n Dumnezeu.
22. Avându-vă voi sufletele curăţite prin aceea că vă supuneţi adevărului spre nefăţarnică iubire de fraţi, din toată inima cu ardoare iubiţi-vă unii pe alţii,
23. ca unii ce sunteţi născuţi din nou, nu din sămânţă stricăcioasă, ci nestricăcioasă, prin cuvântul cel viu al lui Dumnezeu şi care rămâne în veac.
24. Pentru că tot trupul este ca iarba, şi toată slava lui ca floarea ierbii; uscatu-s’a iarba şi floarea a căzut,
25. dar cuvântul Domnului rămâne în veac. Iar cuvântul acèsta este, care vi s’a binevestit vouă.
1. Aşadar, lepădând toată răutatea şi tot vicleşugul şi făţărniciile şi invidiile şi toate clevetirile,
2. ca nişte prunci nou-născuţi să doriţi neprefăcutul lapte duhovnicesc, ca prin el să creşteţi spre mântuire,
3. de vreme ce aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul.
4. Apropiaţi-vă de El, Piatra cea vie, într’adevăr neluată’n seamă de oameni, dar aleasă la Dumnezeu şi preţioasă;
5. şi voi înşivă, ca nişte pietre vii zidiţi-vă’n casă duhovnicească, preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu prin Iisus Hristos.
6. Pentru că scris este în Scriptură: Iată, pun în Sion Piatra din capul unghiului, aleasă, preţioasă, şi cel ce se va încrede’n Ea nu va fi ruşinat.
7. Aşadar, pentru voi, cei ce credeţi, ea e preţioasă; dar pentru cei ce nu cred ea este piatra pe care ziditorii n’au băgat-o’n seamă, care a ajuns să fie’n capul unghiului
8. şi piatră de’mpiedicare şi piatră de poticnire, de care ei s’au împiedicat pentru că nu s’au supus cuvântului; spre aceasta au şi fost ei rânduiţi.
9. Dar voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu ca să vestiţi în lume bunătăţile Celui ce v’a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată,
10. voi, cei ce odinioară nu eraţi popor, dar care acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi, cei ce odinioară nu aveaţi parte de milă, dar care acum sunteţi miluiţi.

Din Sfânta Evanghelie după Marcu (12, 1-12)

1. Şi a început să le vorbească în parabole: „Un om a sădit o vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit turn şi a dat-o pe seama lucrătorilor şi s’a dus departe.
2. Şi la vremea cuvenită a trimis la lucrători un slujitor ca să ia de la ei din roada viei.
3. Iar ei, prinzându-l, l-au bătut şi i-au dat drumul fără nimic.
4. Şi din nou a trimis la ei un slujitor, dar şi pe acela, lovindu-l cu pietre, i-au spart capul şi l-au izgonit cu ocară.
5. Şi a trimis un altul. Dar şi pe acela l-au ucis; şi pe mulţi alţii, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât.
6. Încă îl mai avea pe un fiu al său iubit, şi în cele din urmă l-a trimis la lucrători spunându-şi: De fiul meu se vor ruşina.
7. Dar acei lucrători au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea a noastră va fi…
8. Şi au pus mâna pe el, l-au omorât şi l-au aruncat afară din vie.
9. Ce va face dar stăpânul viei?: Va veni şi pe lucrători îi va pierde, iar via o va da pe seama altora.
10. Oare nici scriptura aceasta n’aţi citit-o: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului;
11. de la Domnul s’a făcut aceasta şi este minunată în ochii noştri?”
12. Şi căutau să-L prindă, dar se temeau de popor; fiindcă înţeleseseră că împotriva lor a spus parabola. Şi lăsându-L, s’au dus.

Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an,

Sfântul Teofan Zăvoratul

În ziua Botezului Domnului s-a arătat cu lucrul că iconomia mântuirii noastre este săvârşită de către Domnul Iisus Hristos, prin bunăvoirea Tatălui, cu împreună-lucrarea Sfântului Duh; iar acum aflăm, prin cuvântul Apostolului, că nici mântuirea fiecăruia dintre noi, potrivit acestei iconomii, nu se săvârşeşte altfel decât prin lucrarea Sfintei Treimi, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh: „după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos”. Cunoscând dinainte pe cel ce va să creadă, Dumnezeu-Tatăl îi iese acestuia în întâmpinare cu bunăvoirea Sa şi îl cheamă la mântuire prin harul Sfântului Duh. Duhul Sfânt, Care la chemat pe om la credinţă şi l-a întărit în ea, îl stropeşte pe cel ce a crezut cu sângele Domnului şi Mântuitorului nostru în taina Botezului şi, primind prin aceasta intrare în el, Însuşi Se sălăşluieşte în el şi îl ajută în toate chipurile la chivernisirea mântuirii lui. Să lăudăm, să cântăm şi să slăvim Preasfânta Treime, Bună Împreună-lucrătoare a mântuirii noastre, iar în ce ne priveşte „s-o căutăm pe aceasta cu stăruinţă”, sârguind a ne împodobi cu toate virtuţile, după chipul Ziditorului şi Reziditorului nostru, ca să nu ne arătăm „fără sporire şi fără roade în cunoaşterea Domnului” şi să nu ne îngrădim intrarea în „veşnica Împărăţie a Domnului nostru”, la care am fost chemaţi (2 Petru 1,5,8,11)