Mi-e frig! Ploaie și vânt s-au năpustit asupra mea. E semn că-i toamnă și caut să văd ce roade pot să culeg … Am ales două zile care îmi sfâșie inima și îmi chinuie gândirea.

Ziua întâi.

Se face lumină!

Păsările amorțite prin copaci încep întâi a-și cânta rugăciunea către Dumnezeu, apoi energic și gălăgios deschid Bursa Naturală de Valori. Vrăbiuțe după muște, ploșnițe după mușcate, lecții de zbor pentru guguștiucii tineri, etc. Câtă viață, bucurie și veselie!!!

Acesta este fundalul! Apoi sună ceasul. Este pentru mine semn că azi merg la muncă. Nu ajung la el să-l închid, așa că mă răsucesc în pat și-l accept în fundal. Se oprește. Iar sună. După 3-4 repetări mă ridic, îl opresc, merg să mă spăl pe față. Încerc să vorbesc ceva către Stăpân, dar termin repede… fără să știu ce-am zis. Mă îmbrac, plec și ajung la muncă în miros de cafea, sunete de jocuri pe telefon și știri.
Se dă startul la ziua de muncă: Ținte, Grafice, Telefoane, Programări, Clienți. Și toate astea pentru ce? Pentru BANI. Pentru cine? Pentru MINE. Pentru ce? Pentru A TRĂI.

Timpul trece, dar de fapt trec eu. Este 17:30. Închid tot, strâng tot și zbor pur și simplu spre casă. …18:30. Facem un pumn de mâncare, mâncăm și mulțumim! Ne tragem duhul câteva secunde, apoi ne pregătim pentru MÂINE. Aș vrea să fac ceva pentru mine, dar nu mai e timp … este seara târziu … Câtă tensiune, încărcare și consum!!!!

Mă duc într-un colț să-i spun ceva lui Hristos, însă gândul îi pe câmp, la Bursa Naturală de Valori. Mă așez în pat nemulțumit și mă gândesc… :

Bani… pentru că niciodată nu-mi sunt suficienți;
Pentru Mine… dar de fapt sunt scalv pentru un altul care tot nu îi sunt suficienți;
Pentru A Trăi… în tensiune, încărcare și consum!!!!

A doua zi.

Sunt în preziua celei de „A doua zi”.

Este 17:30. Închid tot, strâng tot și zbor pur și simplu spre casă. …18:30. „A doua zi” sunt în concediu. Facem un pumn de mâncare, mâncam și mulțumim! Ne tragem duhul câteva secunde, apoi ne pregătim pentru MÂINE. Fie că mergem la țară, fie că mergem la mare, fie că mergem undeva, fac bagaje, pregătesc mâncare pentru a mai trăi, număr bani insuficienți și asta până târziu în noapte.

Mă duc într-un colț să-i spun ceva lui Hristos, și uit să mai termin. Mă culc obosit și mulțumit!

Păsările amorțite prin copaci încep întâi a-și cânta rugăciunea către Dumnezeu, apoi energic și gălăgios deschid Bursa Naturală de Valori. Vrăbiuțe după muște, ploșnițe dupa mușcate, lecții de zbor pentru guguștiucii tineri, etc. Câtă viață, bucurie și veselie!!!

Sar din pat înainte să sune ceasul, cânt către Stăpân: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluiește-ne pre noi!

S-a facut lumină!

Aș culege ziua a doua! Să o mănânc pe loc, iar pe prima să o las în pom să putrezească.
Dar sunt sclav și nu mă pot elibera de obișnuința atâtor ani de „ziua întâi”. Și culeg tot ziua întâi și n-o mănânc și se strică în mintea mea. Și nu-mi rămâne decât să o distilez și să mă îmbăt cu ea.

Mihai M.