Glucidele reprezintă o grupă importantă de substanțe organice care intră în alcătuirea membranelor celulare, având rol în adeziune și comunicare. Principalul rol este însă acela de a constitui substratul acțiunii enzimelor respiratorii, reacții în urma cărora se eliberează energia necesară tuturor funcțiilor vitale. Se găsesc în mod natural în fructe, legume, cereale, produse lactate sau sunt adăugate în alimente ca îndulcitori. Pentru ca glucidele să poată ajunge în celule, acestea sunt descompuse în glucide mai mici (glucoză) de către enzimele sucurilor digestive, hormonul insulină produs de pancreas fiind „cheia” care deschide „porțile” celulelor. Cu cât un zahăr este consumat în stare mai pură (mai rafinat), cu atât efectul său asupra pancreasului este mai puternic. Atunci când zahărul este însoțit și de fibre, vitamine, minerale, în alimente naturale, metabolizarea este mai lentă și mai eficientă, scăzând considerabil stressul celulelor pancreatice endocrine.

Cel mai puțin rafinate sortimente de zahăr sunt: zahărul turbinado, zahărul brut, zahărul demerara și zahărul barbados.

Totuși, cel mai potrivit dulce pentru consum este mierea. Aceasta are un conținut echilibrat de glucide (fructoză, glucoză, maltoză ș.a.), fiind produsul cu cel mai mic conținut de zaharoză (1,5 %, față de 99, 91% cât are zahărul alb). Este foarte important faptul că mierea este un aliment integral, complet, conținând, pe lângă glucide, enzime, vitamine, minerale și alți nutrienți, dintre care unii lipsesc complet din zahăr. Deasemeni, să nu uităm că mierea este primul îndulcitor folosit de om, fiind, alături de sucurile și pastele din fructe, singurul îndulcitor natural, deci singurul pentru care organismul nostru a fost echipat de Dumnezeu pentru a-l metaboliza. Producția industrială de zahăr a început abia cu secolul 18. Atenție însă: mierea devine toxică dacă este ridicată la temperaturi mai mari de 40 C.

În locul zahărului se recomandă utilizarea sucanatului (suc de trestie integral deshidratat), putând fi folosit la prepararea dulciurilor întrucât suportă prelucrarea termică. Acesta prezintă un conținut redus de zaharoză (55%), fiind bogat și în vitamine și minerale.

Întrucât prețul sucanatului este destul de mare, pentru un „dulce” ocazional poate fi folosit unul dintre sortimentele de zahăr amintite mai sus, reducând la jumătate cantitatea indicată de rețetă.

(materiale informaționale: Revoluție în bucătărie, de prof. de. Gh. Mencinicopschi; interviu dr. P. Chirilă)

Vezi aici mai multe despre o alimentație echilibrată.

Pentru aluat

• 300 g făină (200 g făină integrală, 100 g făină albă 650)
• 150 ml ulei de măsline sau palmier, nerafinat
• 100 ml borș natural
• 25 g drojdie
• 1 linguriță sare integrală, neiodată
• 25 g sucanat sau 12 g zahăr brut

Pentru umplutură

• magiun de prune, fără adaos de zahăr

Se freacă drojdia cu zahărul, după care se adaugă toate celelalte ingrediente și se frământă. Se lasă la crescut 30 de minute, apoi se întinde foaie nu foarte subțire și se taie în pătrățele, care se umplu cu magiun. Se dau la cuptor 40 de minute.

*** rețetă preluată din Revoluție în bucătărie, de prof. de. Gh. Mencinicopschi

• 4 mere
• 100 g nuci
• 2 linguri miere

Merele se dau pe răzătoarea mare. Se adaugă nucile tocate mărunt, mierea și se amestecă totul bine. Se servesc pe un platou, puse în chip de tort și tăiate felii, sau în boluri mici.

*** rețetă preluată de pe naturalia.ro