Implică-te în organizarea agapelor!
Una dintre preocupările de bază ale oamenilor din mai toate timpurile și locurile a fost reprezentată de creșterea animalelor, cu precădere a oilor și caprelor, în Orientul Mijlociu. Acestea nu erau crescute atât pentru carne – care era consumată rar în Antichitate -, cât pentru lapte. Cel mai apreciat era laptele de capră, pe care și nutriționiștii de azi îl găsesc ca fiind cel mai potrivit pentru consum, fiind cel mai ușor digerabil. Prepararea produselor lactate era o activitate ce presupunea sarcini împărțite atât femeilor, cât și bărbaților, după cum înfățișează și câteva sculpturi mesopotamiene din sec. III î. Hr.: bărbați îngrijind turmele și mulgându-le, și femei preparând untul. Biblia sugerează faptul că femeile se îngrijeau de turme în apropierea casei (Rahela, Sefora), bărbații fiind cei ce se aventurau și la distanțe uneori chiar foarte mari (fiii lui Iacov, David).
În climatul oriental cald, obținerea brânzei nu era un procedeu dificil, fermentarea lactică fiind susținută și de chimozina prezentă în mod natural în stomacul animalelor, din care se făceau burdufurile în care se obținea brânza. O alternativă la chimozină consta în utilizarea sevei anumitor copaci, cum ar fi smochinul.
Prepararea începe cu separarea lichidului, prin agitarea într-un burduf din piele de capră. Zerul, qom, este scos și păstrat ca băutură răcoritoare, iar peste brânza rezultată, afiq, se adaugă sare și se usucă la soare, putând fi rehidratată.
Legile referitoare la alimentația evreilor prevedeau separarea lactatelor de produsele din carne, cum, de altfel, recomandă și știința nutriției în zilele noastre.
(prelucrare după Hrana din timpurile biblice, de M. F. Vamosh)
În cele mai multe cazuri, untul menționat în Biblie nu este cel pe care îl știm noi, ci o smântână foarte grasă, pe care beduinii o numesc zabda.
- 1 1/4 L lapte
- câteva picături de sevă de smochin (sau zeamă de lămâie – rezultatul este același)
- sare
- 1 linguriță de unt
- 1/2 linguriță isop uscat
Încălziți laptele. Adăugați zeama de lămâie și amestecați cu o lingură de lemn. Lăsați să fiarbă la foc mic. Când grăsimea s-a separat, strecurați tot conținutul prin tifon și stoarceți bine. Adăugați sarea, untul și isopul.
*** rețetă preluată din Hrana din timpurile biblice, de M. F. Vamosh
0 Comments