Atât în Vechiul Testament, cât și în timpul lui Iisus, leguminoasele, dintre care cea mai cunoscută este lintea, par să fi fost cele mai importante elemente ale mesei, după cereale.

Lintea crește în păstăile unei plante mici, cu flori albe-albăstrui. Poate fi consumată atât proaspătă, cât și uscată și a fost foarte apreciată în bucătăria antică. Era foarte des întâlnită în Siria și Egipt, în special varietatea roșie. Unii specialiști spun că ținutul Edomului și-a căpătat numele de la lintea roșie care creștea aici în abundență. Cea mai cunoscută povestire biblică în care este menționată lintea este aceea referitoare la Esau și Iacob, primul vânzându-și dreptul său de întâi-născut fratelui care îi oferă un blid de mâncare de linte roșie.

Deoarece lintea uscată era preferată ca hrană în călătoriile lungi, Barzilai Galaaditul a pregătit-o pentru oamenii flămânzi ai lui David (2 Regi 17, 28). Conținutul de proteine din linte făcea ca aceasta să fie un aliment hrănitor și îndestulător, mai ales în combinație cu cerealele. Se crede că denumirea englezească pentru Postul cel Mare (Lent) ar fi un derivat de la linte (lentil), întrucât era obiceiul ca în această perioadă să nu se consume carne, lintea fiind un substitut proteic frecvent. Calitățile sale nutritive (caroten, proteine, fibre, calciu, fosfor, fier, sodiu, acid folic,vitaminele A, B₁, B₂, B₆, C şi PP), ușurința cu care se păstra și se prepara, făcea ca mâncarea de linte să fie una tipică pentru agricultorul din vremurile biblice.

Lintea intra și în compoziția dulciurilor, „ashashiyotul” fiind un fel de mâncare ce consta din linte prăjită, măcinată și amestecată cu miere.

Asemenea altor legume menționate în Biblie, lintea are numeroase semnificații. Înțelepții au remarcat apropierea care se face în Scriptură între relatarea morții lui Avraam și aceea a vânzării dreptului de întâi născut al lui Esau. De aici s-ar putea deduce că iacob ar fi preparat mâncarea de linte ca pe o masă „de doliu” pentru tatăl său Isaac după moartea lui Avraam. S-a crezut, de asemenea, că Adam și Eva ar fi mâncat linte după moartea lui Abel. După părerea rabinilor, legătura dintre doliu și linte se datora formei rotunde a boabelor: „așa cum se rostogolește lintea, așa se rostogolesc moartea, durerea și doliul printre oameni”.

(prelucrare după Hrana din timpurile biblice, de M. F. Vamosh)

„Dă-mi via ta, ca să-mi fac o grădină de legume…”  (3 Regi 21, 2)

În vremurile vechi-testamentare oamenii mâncau mult tocane în care înmuiau pâinea.

• 3 lingurițe ulei de măsline
• 1 cățel de usturoi tocat
• 1/2 ceașcă țelină tocată
• 1 ceașcă linte
• 1 lingură chimen
• 1/4 linguriță piper
• 1 ceașcă ceapă tocată
• 1/2 ceașcă morcov tocat
• 4 cești apă/ supă de legume
• 1/2 ceașcă orz
• 1/2 linguriță sare
• 1 frunză de dafin

Căliți ceapa, usturoiul, morcovul și țelina. Adăugați restul de ingrediente. Acoperiți și fierbeți la foc mic timp de 45 de minute. Scoateți frunza de dafin și condimentați.

„Întăriţi-mă cu turte, învioraţi-mă cu mere…„ (Cântarea Cântărilor 2, 5)

Semnificația cuvântului evreiesc ‘ashashiyot’ nu este clară; diferitele variante de traducere îl redau prin „turte de struguri”, „vin”, „miruri”, „prăjituri cu stafide”. Un rabin din Antichitate ne-a lăsat însă următoarea rețetă, veche de aproape 2000 de ani.

• 250 g linte roșie
• 1 linguriță făină de grâu
• 3-4 lingurițe de miere
• 1/2 linguriță scorțișoară
• 1/4 ceașcă ulei de măsline

Coaceți lintea bine într-o tigaie. Măcinați apoi boabele foarte fin. Amestecați făina de linte cu uleiul de măsline; apoi modelați biluțe pe care le presați în formă de turtițe. Încălziți uleiul de măsline într-o tigaie și prăjiți turtițele la foc mic, pe ambele părți, până capătă o culoare brun-aurie.

*** rețetele sunt adaptate după Hrana din timpurile biblice, de M. F. Vamosh