Mi-e rău! Mă simt ca umblând prin pustiu, iar în suflet simt că e furtună!
Nu știu unde sunt și încotro merg. Vreau să merg la Dumnezeu, dar m-am rătăcit. Nu am ulei în candelă și dragostea s-a stins.
Sufletul mi se lipește de toate roșcovele și merele pădurețe din lume.
De ce? de ce? de ce?…
Am să vorbesc doar de creștini acum.
Mă doare sufletul că nu avem învățători! Încep să îmi dau seama de ce Sfântul Paisie spunea că s-ar fi făcut educator sau învățător dacă nu ajungea călugăr. Avem și învățători și părinți, dar sunt puțini în adevăratul sens al cuvântului. Puțini din ei au putere și, bineînțeles, sunt lăsați puțin să trăiască! Nu care cumva să lase urme de lumină!
Mă doare sufletul când văd că părinții (primii noștri învățători) suferă singuri acasă de pe urma plecării copiilor în lume să învețe carte. I-au alungat de acasă: ca să nu muncească și ei la pământ, ca să nu mai stea în țara asta nenorocită, etc. Și uite-așa, părinții suferă singuri, neputincioși la bătrânețe; copiii tânjesc la modul sănătos și natural de trai al părinților, dar nu lasă „comoditatea”; neamul (țara) nu mai are fii, că 
s-au vândut la străini. Aproape toți plecăm către oraș și puțini ne întoarcem. Învățăm carte sau o meserie, dar o facem doar pentru noi. Nu mai dăm nimic înapoi celor care ne-au fost învățători, ci vindem tot boierilor. NU AVEM ULEI ÎN CANDELĂ ȘI DRAGOSTEA NU ARDE.
s-au vândut la străini. Aproape toți plecăm către oraș și puțini ne întoarcem. Învățăm carte sau o meserie, dar o facem doar pentru noi. Nu mai dăm nimic înapoi celor care ne-au fost învățători, ci vindem tot boierilor. NU AVEM ULEI ÎN CANDELĂ ȘI DRAGOSTEA NU ARDE.Mă doare când mă opresc prin câte un sat și văd că oamenii merg pe ulițe prin glod. Dacă în 2015 eu merg
prin glod pe ulița satului înseamnă că și la 1600 tot prin glod mergeau și strămoșii. Deci? Unde sunt fruntașii cei învățați?Unde sunt copiii trimiși la carte…, crescuți cu trudă din pământul ăsta atât de blestemat și urât de toți? Eu zic că-i păcat să urâm ce Dumnezeu ne-a dat!
prin glod pe ulița satului înseamnă că și la 1600 tot prin glod mergeau și strămoșii. Deci? Unde sunt fruntașii cei învățați?Unde sunt copiii trimiși la carte…, crescuți cu trudă din pământul ăsta atât de blestemat și urât de toți? Eu zic că-i păcat să urâm ce Dumnezeu ne-a dat!Unde sunt părinții bisericilor din sate să refacă unitatea Bisericii cuvântătoare? La sat vecinii – oamenii, familiile, casele – îți sunt mai palpabili decât la bloc.
Mă doare că ne adunăm la biserică creștini cu candele fără ulei, iar dacă se întâmplă să ardă ceva…, câte un pic …, vine o furtună de aprilie și o stinge.
Mihai M.
0 Comments