Profesorii sau prietenii îmi când mă văd mă întrebă: Unde lucrezi? Pentru că toţi îşi caută de lucru. Este o curiozitate dar şi o teamă generală. O presiune care se pune. Sunt afişe care au scris pe ele “Vrei să te angajezi?” Adică, dacă nu eşti angajat nu te ia nimeni în considerare. Să intrii şi tu în rând cu ceilalţi. Eu când am aflat de o ofertă tentantă, am încercat să le spun de ea colegilor. Ştiam că ei au nevoie mai mare decât mine. Eu “una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele” (Ps 26, 7). Dacă vroiam să lucrez, acum eram în Anglia. Însă în Anglia nu sunt multe biserici ortodoxe. Am căutat ceva de lucru în universitate, nu am găsit. De fapt găsisem un loc foarte frumos, puteam fi inginerul care se ocupa cu grădina botanică. Însă am aflat că acolo lucra cineva şi nu erau mulţumiţi de el. Dacă m-aş fi dus eu l-ar fi dat afară pe acela. Nu puteam face gestul acesta. Vara trecută mă angajasem “de probă” la o firmă unde lucra tatăl meu. De fapt nu vroiau să angajeze pe nimeni, dar dacă se oferă ocazia să găsească pe cineva care să lucreze gratis, de ce să nu profite. Le-am spus dinainte că nu vreau să lucrez duminica şi dacă este posibil să mă învoiesc în sărbători. Mi-au spus că nu este nici o problemă. Peste o săptămână l-au dat afară pe tatăl meu şi mie mi-au spus că nu sunt bun pe acel post. Fiindcă nu mi-au putut reproşa nimic, au găsit motivul: nu sunt disponibil dumnică.

Acum poporul român este în ultimul stadiu de robie. A fost falimentată agricultura, apoi s-au dat tunuri cu băncile şi după un furt continuu, sigura resursă au rămas oamenii. Eu dacă nu găsesc un mediu de lucru în care lucrarea mea să fie spre slava lui Dumnezeu nu mă angajez. Am să muncesc pământul la bunicul meu, cu calul, cu sapa. Este o bucurie să lucrezi pământul. Dacă o firmă multinaţinonală îmi face o ofertă de 2500 RON pe lună (cam acesta este preţul optimist cu care se angajează cineva care termină facultatea de agricultură şi lucrează din greu, fără să spere la o zi liberă) eu le spun că lucrez cu şi cu 100 de lei cu următoarele condiţii:

-sunt în primul rând slujitorul lui Hristos

-sarcinile mele sunt hotărâte de Biserică, dacă Aceasta mă trimite mâine în Africa, sau la mânăstire eu sunt liber de contract

-să trimită un misionar bunicilor mei care să încerce să le spună că nu există deochi, să îl despătimească pe bunicul meu de înjurătură şi de activismul său şi să îi ajute în treburile lor

-să îmi dea bucuria de a lucra, de face lucrul meu ca o doxologie, un imn închinat lui Dumnezeu

-să îmi plătească contravaloarea proprietăţilor bunicilor mei

-dacă vreau să pot lucrez doar din aprilie până în octombrie

-să am liber duminicile şi toate sărbătorile

-loc unde să stau şi hrană naturală

-aer curat şi linişte

-să am libera alegere de a împrăştia sau nu pesticide pe terenul care vreau să îl lucrez

-să particip la deciziile din consiliul de admnistraţie

-să îmi spună poveşti din perioada interbelică şi întâmplări cu tractorişti din perioada comunismului

-obiectivul să nu fie profitul, tot ceea ce va câştiga firma să fie donat, angajaţii având doar hrană şi îmbrăcăminte să fie mulţumiţi

-dacă am să fac un soi grâu sau un hibrid de porumb, să fie spre binele tuturor, gratis, fără licenţă

-să îmi facă plăcintă, din aceea cu foi subţiri şi cu dovleac (aici am exagerat puţin, sunt muţumit cu orice plăcintă)

Poate că nu sunt un bun negociator, mai sunt avantaje care le puteam scrie. Agronomii nu ştiu să negocieze. Întotdeauna sunt traşi pe sfoară. Eu am învăţat să negociez de la un copil, în care l-am văzut pe Hristos. Toţi se întreabă de el, ce se va face când va fi mare, pentru că are o fire mai poetică. Dar sfântul lui protector înainte de a-l urma pe Hristos era un iscusit “inginer financiar”.

Mi-a plăcut o replică a unui rus,Grigori Perelman pe care tot îl rugau cu premiu mare în bani pentru o descoperire în matematică ce o făcuse : “Daca ei îmi cunosc munca nu au nevoie de CV-ul meu. Daca au nevoie de CV-ul meu, înseamna ca nu îmi cunosc lucrarile”. Oricum eu nu sunt un angajat bun. Eu nu sunt mulţumit de mine. Sunt angajatul lui Hristos şi niciodată nu îmi fac datoria aşa cum trebuie.

Victor P