LITURGHIA

In Grecia antică, acest cuvânt desemna o acţiune comună cu caracter civic (în latină – respublica). Biserica creştină a preluat acest termen pentru a denumi, pe de-o parte, evenimentul său central şi reconstitutiv, anume Taina Euharistiei, iar pe de altă parte, în sens mai larg, ansamblul tuturor activităţilor ei de cult. Ne vom referi deocamdată la acest al doilea înţeles şi la reflectarea lui în viaţa paraclisului nostru.

Biserica şi cultul sunt două noţiuni inseparabile, dar care este relaţia dintre ele? În general, ni se pare că Biserica este o instituţie care asigură slujbe de tot felul pentru nevoile religioase ale creştinilor. Majoritatea oamenilor apelează azi la Biserică pentru a-şi rezolva varii probleme personale – conştiinţa încărcată, boala, neînţelegerile cu cei din jur – şi aşteaptă răspunsul prin intermediul unor ritualuri : Spovedanie, Maslu, acatist. Dacă cercetăm însă începuturile Bisericii şi Tradiţia ei autentică (ce se regăseşte în structura acestor ritualuri), constatăm o inversare a termenilor: participarea la cult urmăreşte formarea unei conştiinţe bisericeşti, nu individualistă, ci colectivă: aceea de popor al lui Dumnezeu. Scopul Bisericii nu este desfăşurarea slujbelor; dimpotrivă, slujbele au ca scop constituirea Bisericii ca o comunitate vie, Templu al Duhului Sfânt.

Departe de a fi obiectul de activitate al Bisericii, liturghia descoperă viaţa cea nouă pe care Hristos ne-a adus-o. Căci El nu a venit să stabilească o nouă religie, nici să instituie un cult deosebit.

Biserica începuturilor a preluat atât Legea cât şi Liturghia Vechiului Testament şi le-a împlinit prin Vestea cea Bună adusă de Hristos. Liturghia creştină nu s-a despărţit niciodată de cuvântul Scripturii, ci s-a constituit într-o tâlcuire duhovnicească a lui. Acest dualism integrator, între scriptură şi ritual, ca şi între cultul Vechiului Testament şi cultul Noului Testament este esenţial pentru înţelegerea liturghiei creştine, atât în ansamblu cât şi în expresiile ei particulare. Adeseori se vorbeşte despre Taine şi ierurgii ca mijloace de sfinţire a omului. Este însă important să reţinem că Tainele şi ierurgiile nu pot fi nicidecum desprinse de Taina Bisericii, adică unirea lui Hristos cu poporul Său în Duhul Sfânt.

[dat-accordion][dat-tab title=”Taina Botezului și a Mirungerii”]Viaţa duhovnicească îşi are izvorul în sfintele taine, iar începutul tainelor este Taina Botezului. Cine vrea să-L urmeze pe Hristos trebuie să treacă prin ce a trecut şi El, să guste din dumnezeirea Lui, să-şi lege viaţa de moartea şi învierea lui Hristos. A primi Botezul înseamnă a te naşte din nou întru Hristos, a începe o viaţă nouă. Aducându-ne naşterea cea din Duh, botezul este dar de la Dumnezeu, prin care ne apropiem de lumina dumnezeirii şi ne îndepărtăm de întuneric, în deplina libertate a duhului.
[dat-button title=”Află mai multe” link=”http://11mai.ro/taina-botezului-si-a-mirungerii/” color=”#D0E0EB” size=”small”][/dat-tab][dat-tab title=”Taina Euharistiei”]Sfânta Euharistie sau Sfânta Împărtăşanie stă chiar în centru vieţii Poporului lui Dumnezeu. Totul în Biserică conduce la Euharistie şi tot acolo îşi găseşte sursa , împlinirea tuturor Tainelor Bisericii. Creştinii ortodocşi înţeleg exclusiv Euharistia ca însăşi prezenţa lui Hristos. Ceea ce credinciosul primeşte esteadevăratul Trup şi adevăratul Sânge al lui Iisus Hristos care este oferit Tatălui în Numele lui Iisus şi este transfigurat (preschimbat) prin acţiunea şi pogorârea Duhului Sfânt.
[dat-button title=”Află mai multe” link=”http://11mai.ro/taina-sfintei-euharistii/” color=”#D0E0EB” size=”small”][/dat-tab][dat-tab title=”Taina Spovedaniei”]La temelia a numeroase tulburări psihice stă păcatul, minciuna – o viaţă ambiguă, trăită în păcat – şi îndeosebi tăinuirea răului, refularea lui. Tot păcatul tăinuit produce mari tulburări interioare ca un şarpe cuibărit la sân care, inconştient, sfredeleşte necontenit la rădăcina minţii.
Dacă ascunderea gândurilor, a intenţiilor şi a faptelor rele este sursa a numeroase dezechilibre şi combustii interioare, care implicit se reflectă în comportament, antidotul acesteia nu poate fi decât destăinuirea, şi nu orice fel de mărturisire, ci o destăinuire sacramentală în Taina Spovedaniei. Ea este deopotrivă păstrătoare a secretelor şi inti­mităţilor omului, cât şi sacrament, vindecare a sufletului prin harul lui Dumnezeu.
[dat-button title=”Află mai multe” link=”http://11mai.ro/taina-spovedaniei/” color=”#D0E0EB” size=”small”][/dat-tab][dat-tab title=”Taina Cununiei”]You can say a lot of stuff in here[/dat-tab][dat-tab title=”Taina Hirotoniei”]You can say a lot of stuff in here[/dat-tab][dat-tab title=”Taina Sfântului Maslu”]Taina Sfântului Maslu se săvârşeşte în Biserica Ortodoxă pentru vindecarea bolnavilor. Ea se întemeiază pe învăţătura Sf. Apostol Iacov care spune:
“Este cineva în suferinţă ? Să se roage… Este cineva bolnav între voi ? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi, de va fi facut păcate, se vor ierta lui”. (Iacob 5, 13-15)
[dat-button title=”Află mai multe” link=”http://11mai.ro/taina-sfantului-maslu/” color=”#D0E0EB” size=”small”][/dat-tab][/dat-accordion]

Taina Cununiei
Taina Hirotoniei